Balul

[Manuela Munteanu]

Destinul meu e gata pentru bal.
Mi-a îmbrăcat juponul de mătase
Pe sub pestelci cu flori de chiparoase,
Pentru un vals fantastico-real.

Cu un umor țepos, ca Păstorel,
Îmi dă să beau o arșiță lichidă,
Cu gust de macaron și aguridă
Și oarbe limpezimi de tulburel.

Mă doare-un râs, m-amuză mult un chin,
Când un Salam dă tonul grav baladei.
Amfitrioană-i Thalia Heladei,
Iar la meniu sunt stele cu pelin.

Dar am chemarea marelui noroc
Să ies din balul cu bufoni, în fugă.
Îmi scot o limbă de bocanc, prelungă,
Îmi dau un bobârnac la cozoroc,
Rămân tot eu... atât cât să-mi ajungă

Să nu fac cu destinul niciun troc.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, Amanda! Drag de vizită!

[Vasilisia Lazăr]

Cu siguranță o s-o și găsești. :) Dar e foarte bine și așa. Asta e prima. :))

[Manuela Munteanu]

Înseamnă că mai este una. O caut.  :)

[Vasilisia Lazăr]

Tu ești autoarea și nu am nicio îndoială că nu vei găsi cea mai potrivită variantă. Era un mare poet, Dumnezeu să-l odihnească, Ion Roșioru, mă mai consultam cu dumnealui pe messenger când scriam elide și, odată, la o elidă a mea, ceva nu suna tocmai bine. Dumnealui îmi zice că poate găsesc să schimb fără să modific sensul, eu mă frământ, mă gândesc și nu găsesc și îi zic: nu există nicio altă variantă care să exprime ce vreau eu și totuși să aibă altă formă. Dumnealui râde și îmi zice: întotdeauna mai există cel puțin două. Și a avut dreptate. De câte ori întâmpin această problemă la poezia mea, mă gândesc: mai există cel puțin două alte forme care să exprime asta. Și caut. Și una tot o găsesc. Ce mult am vorbit! :)

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc,  doamnă Mihaela Chitic!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, m-am mai gândit și eu, am modificat, dar mă mai gândesc în continuare. Vă mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Tot mă obsedează acel vers. :)) Ar mai putea fi: Rămân tot eu... și-atât o să-mi ajungă.

[Manuela Munteanu]

Mă bucur pentru vizită, domnule Mihai Katin! V-am simțit lipsa. Da, a fi calm și reținut este una dintre marile puteri, pe care ar trebui să o exersăm cât mai mult. De fapt nici nu știu ce e. O fi putere, o fi demnitate, o fi detașare ca autoapărare, o fi o tendință spre pașnic...  Merită să aflăm. Vă mulțumesc mult!

[Mihai Katin]

Mă doare-un râs, m-amuză mult un chin,...este  o  traire exclusiv  feminina,nu  o  spun ca un oarecare  repros  ci  doar  ca  o  autentica apreciere  si  de aceea  sustin  modul  inspirat  de  a da  metaforei  frumusetea  aceea aristocrata:

Îmi dau un bobârnac la cozoroc,
Rămân tot eu... iar asta-o să-mi ajungă.

[Vasilisia Lazăr]

Da, am înțeles, m-am gândit la asta să știi, doar că se pronunță mai greu un pic)), dar am înțeles ideea.