Cânta deasupra pasărea măiastră,

pădurea tremura cuprinsă de fiori,

iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,

se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

Creștea în zare luna…

Stă cugetul pe prispa unui troc

cu gândurile strânse ca-ntr-o plasă

pe întrebări care revin ad-hoc

din sfera minții încercând să iasă.

Sunt întrebări ce-și caută răspuns…

Solstițiul de vară din 2025 va avea loc sâmbătă, 21 iunie 2025,

la ora 05:42. Aceasta este ziua din an cu cele mai multe ore de lumină,

marcând începutul verii astronomice în emisfera nordică.

Trec zile-n șir și nopțile la rând –…

Ce faci atâtea nopţi fără mine

prea neuitata clipei ce vine…?

Te caută gândul meu singuratic,

izvor nevăzut în stratul freatic!

Alerg după chipului tău care piere,

pe holuri de vis, cu false unghere,…

Să vină o furtună, să șteargă neiertarea

rămasă agățată pe muchii reci de timp,

în umbra unor visuri venite pe cărarea

legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase 

pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,

la umbra înserării în taină vrea să lase

amurgul resemnării pe sfântul său…

Lăsați copiii să-și trăiască veacul,

că-l înțeleg mai bine decât voi,

părinți ce zilnic le-ați cărat cu sacul

împovărați de griji și de nevoi.

La ce vă folosește astăzi faptul    

că povestiți cât ați trăit de…

Mottto - Pe zi ce trece lupta cu entropia vieții mi se pare din ce în ce mai grea!

Se duse viața ca un vis de noapte

rătăcitor pe geana gândului târziu,

privind-napoi parcă deschid o carte

lăsată pe un raft străin, fără să știu.…

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

prințesa părăsită coboară din cetate

să-și caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu aceea plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de…

Trec zilele de-a valma, fără rost,

și mă întreb: ce vor lăsa în spate?

Din amintirea celor care-au fost,

noian imens de visuri spulberate.

Ce poate fi mai trist decât așa? –

să crezi în visul tău, să ai speranță,…

Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,

stau gândurile-n margini de redută

sub ploi de spaimă aducând fiori

dintr-un văzduh cu formă nevăzută.

Ne amăgim trecând încă un prag

al veacului care a-nceput să crească…

Trecutul se tot duce spre neștiute astre,

adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,

pierduta lui trăire din sufletele noastre

ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază

să lumineze calea parcursă,…

Te-aștept și-acum, în fiecare seară,

deși-nțeleg că nu mai poți s-ajungi –

pe-aleia ta au înflorit salcâmii,

n-aș vrea, gândindu-te la ei, să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare așteptarea,

tăcerea grea se-așterne între noi –

ce-a fost rămâne doar o amintire,

se scutură salcâmii de atâtea ploi…!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,

iar chipul tău se-așterne peste ea –

încerc…

Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini semeți care-au…

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,…

Revin amintiri cu parfum de zăvoi,

copilul din mine-mi apare în vis –

ajungem deodată, mirați amândoi,

pe-o umbră de karma-n vrăjit paradis.

În suflet aducem păduri…

Aud miezul nopții, ultima bătaie

se oprește-n suflet pe un prag de dor,

un fior năvalnic inima mi-o taie –

te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul își…

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea…

Pe culmea neuitării ajung câteodată

temutele dileme ce parcă mă străpung

cu amintiri găsite în ceața alungată

de vânturi rătăcite la margine de crâng.

Iar de privesc tăcerea apusului de soare,

când la sfârșitul zilei dispare după deal,

în gândurile mele, fără să vreau, apare

o miză retrezită…

La poarta uitări se-adună regrete

venind dintr-o antică plajă

pe cântec vrăjit de sirene ascete

ce vor să mă prindă în mreajă.

Se-aude departe o primă soprană,

cu triluri prelungi mă despică,

iar cântecul său, de fată orfană,

la margini de nori mă ridică.

O voce mai gravă, de…

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare

sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,

îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare

care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă

se zbat fără speranță,…