Păcală cel veșnic

[Corneliu Neagu]

Prea multe întrebări s-au adunat,

nici nu găsim răspunsuri pe măsură,

căci tot prezentul parcă-i răsturnat

într-un cazan alimentat cu ură.

Ne răsucim pe strâmte amăgiri,

purtăm în suflet false jurăminte,

dintr-un trecut cu multe amintiri

pe care le-am trădat mai înainte.

.

Ne îmbătăm cu-același nefiresc,

pe care-l cultivăm, fără-nvoială,

prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc

în mintea noastră, ca într-o spirală.

Cuvintele de-valma, fără rost,

care ne ies, fără răgaz, din gură,

ne prelungesc trecutul prea anost

rămas străin în falsa-i conjectură.

.

Ne învârtim tot timpul într-un loc,

în ipoteze fără rezonanță,

parcă-am descins din tristul iarmaroc

unde-am vândut și ultima speranță.

Avem în inimi doar un trist ecou –

ne bântuie prea multă impostură,

Păcală-al nostru, veșnicul erou,

ne ține-n loc, cu sufletul la gură !

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu aleasă prietenie, domnule Bolach!

[bolache alexandru]

Prezentul trist pe care îl trăim și-a găsit loc într-o poezie valoroasă!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Maria Moise, vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru comentariul dumneavoastră încărcat de emoție și înțelepciune! Onorat!

[Maria Moise]

Un strigăt liric din abisul lucidității. În poemul „Păcală cel veșnic”, poetul Corneliu Neagu nu scrie doar versuri,  el rostește, cu amărăciune lucidă, un adevăr greu - ne-am pierdut rostul, sensul și memoria. Într-o lume în care cuvintele s-au golit, iar speranța se vinde la bucată „Păcală-al nostru, veșnicul erou,”, simbol al istețimii, devine aici o figură tragică. Transformat într-un „erou veșnic”, el simbolizează neputința noastră de a depăși condiția, poate pentru că, ironic, am ajuns să fim păcăliți de propria noastră naivitate. Acest erou, în loc să ne conducă spre o eliberare sau schimbare „ne ține-n loc cu sufletul la gură!”, ceea ce sugerează că ne ține într-o continuă așteptare tensionată, într-o iluzie a salvării, care nu mai vine. Poemul acesta, încărcat de emoție și profunzime, nu doar se citește, el se simte ca o tăcere, care apasă drama unei lumi ce pare să-și fi uitat și rostul, și rădăcinile.  Felicitări pentru această rană deschisă a timpului nostru!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie, dragul meu coleg de condei, Grig Salvan!

[Grig Salvan]

În vremurile tulburi pe care le trăim până și Păcală cel vesel și zburdalnic, mereu optimist și pus pe șotiii devine parcă un personaj trist și amărât. În prezentul frământat de egoism cras și ambiții vane, de vorbe goale și jurăminte strâmbe, de falsitate și ipocrizie, de disperare și fățărnicie, parcă și Păcală al nostru rămâne doar un personaj de tinichea ce sună a gol. Versuri de un mare dramatism și cu o mare putere de oglindire a timpului nostru cu toate tarele lui.