Pomul vieții

[Corneliu Neagu]

Privesc fără-ncetare spre lumea neştiută,

prin porţile deschise de gândul călător,   

iar timpu-mi luminază voinţa absolută

cu faruri de speranţă aprinse-n viitor.

Nu am găsit minunea pe căile umblate,

m-am rătăcit adesea pe drumurile noi,

am mers însă-nainte, cu visurile toate,

fără-a privi vreodată cu teamă înapoi.

Am adunat cu trudă învăţătura dreaptă,

luciri nemărginite destinului să-i dau,

am chibzuit temeinic ca fiecare faptă

lumină să-mi aducă pe locu-n care stau.

Discipolii, adesea, au mers la pas cu mine

pe calea-ntrevăzută în orizontul lor,                

cu gândul și cu fapta i-am îndreptat spre bine  

ca zborul lor prin viață să fie mai uşor.

Privind acum în urmă la tot ce am lăsat,

din gândurile mele, din sufletu-nsorit,

prieteni dragi, aş spune că pot fi împăcat,

că pomul vieţii mele e încă înflorit.

 

[Chris]

frumos! cand am citit titlul, am avut exact imaginea unui pom inflorit! :)

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu drag, prietenie și respect, Maria Mitea, pentru comentariul tău atât de frumos! Onorat!

[Maria Mitea]

”

prieteni dragi, aş spune că pot fi împăcat,

că pomul vieţii mele e încă înflorit.” - vers născut din ”Privirea ...” omului asumat, împăcat cu soarta, - Domnul Corneliu Neagu, frumoasă poezie, - opoezie la pace cu însăși poezia... e optimistic, și îmbucurător să știm că putem trece prin viață ca un pom înflorit, și florile să ne rămână pe frunte ca o coroană din frunze de dafin...

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, dragul meu coleg de condei, Grig Salvan!

[Grig Salvan]

Sublimă metaforă a pomului înflorit al vieții care a rodit din plin și lasă acum în urmă rodul său pentru toți cei ce vin. Un poem de o mare eleganță sufletească și generozitate, scris ca de obicei „în dulcele stil clasic” atât de gustat de sufletul meu.

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru acest comentariu minunat! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu prietenie și respect, Ada Nemescu!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem plin de înțelepciune și speranță, ce reflectă asupra călătoriei personale a poetului prin viață, valorificând experiențele, credința în viitor și legătura cu ceilalți. Este compus din strofe ce exprimă reflecții și experiențe personale, într-un ton optimist și meditativ. Limbajul este elevat, poetic, cu imagini vizuale și metafore care ilustrează drumul vieții și valorile urmărite.

Pomul vieții este simbolul continuității, creșterii și speranței, iar faptul că pomul este încă înflorit sugerează o viață plină de sens și de realizări. Astfel, poemul transmite un mesaj de speranță și de încredere în continuitatea și frumusețea existenței, fiind o reflecție profundă asupra valorilor spirituale și umane, iar mesajul optimist din final subliniază dorința de a păstra vie această frumusețe și înțelepciune, indiferent de trecerea timpului.

Frumos, felicitări!

[Ada Nemescu]

Optimism dincolo de granițele obișnuitului. Versurile de final sunt mărturiile vii, palpabile. 

Foarte frumos, aDa

[Corneliu Neagu]

Doamnă Maria Moise, ca întotdeauna, comentariul dumneavoastră surprinde prin forța înțelegerii profunde a poeziei mele. M-am bucurat citindu-l, simțind în el, ca și altă dată, sentimentul unei prietenii adevărate! Vă mulțumesc cu prietenie și respect!