vântul își încurcase pletele o vreme
prin sufletul câmpiei
răsfirându-le prin răsuflarea ei mănoasă
spice mlădioase revărsau lentoarea sevelor cu miros de soare
prin linia vieții palmelor mele - aidoma unui trup de femeie 
șerpuindu-și voluptos chemarea
sub cereala mea foame

Soarele mezozoic

curge vulcanic pe versanți.

Puhoaie de apă fierb

sub lava incandescentă,

adunând rădăcini de baobab și

pierzându-se spre cataracte.

În depărtare, un pterodactil

zboară concentic prin emisii de gaze.

Sub poala dealului de cretă,

ferigi imense ling smerite

crupele tiranozaurului.

Pe costișe, prin iarba roșie,

se zbânțuie șuierând velociraptorii.

În vale - moara…

Ca o catedrală a dăinuirii,

coloane de bazalt se înălțau la cer,

sedimentând ere geologice.

Prismatice orgi de piatră rezonau,

odată cu pământul,

botezul lor incandescent.

Prin rărunchi vulcanici, turcoazul fluid,

țărmurit de ciunte lespezi,

expira sufletul ghețarului topit

și inspira lacom cascade minerale,

ca un balaur șerpuindu-și…

sălbaticul artist pictează zorii

pe șevaletul lui de răsărit

cu nuanțe purpurii și iluzorii

și-apoi  adoarme gol și fericit

iar simplele peneluri înspumate

cu care toată viața a pictat

le-a scufundat în marea de agate

și-mbracă rostogol țărm sidefat

în visul lui se nălucesc corăbii

plutind ca necrofagii în picturi…

Tresaltă pădurea morgană,

canicula pâlpâie moale

prin brazde pietroase și goale

și-n ciuturi cu chip de icoană.

La schitul din dealul cu soare,

câmpie de flori la ferestre

răsare din păsări măiestre,

zidind rugăciuni și altare.

O toacă de lemn se veștește

ca meandre de line izvoare,

curgând printre dealuri solare

un…

După-amiază de piatră.

Eram, de alegeri,

la școala cu pruni.

Săteni gârboviți,

cu priviri de alun,

pășeau indeciși la votare.

Un drapel tricolor,

zdrențuit și murdar,

atârna mortuar pe o poartă.

Pe un drum, corbii gri,

cu politici de fum,

răspândeau circular aberații.

Președinții de secții

fumau sub un tei,

iar un melc temerar

își târa pe un gard anii grei.

Pe…

era atâta liniște în univers

că stele se-auzeau căzând

ca o cadență frustă a cailor zăpezii

pe tâmplele-mi zvâcninde

ninsori uraniene se așterneau pe umeri

crescându-mi aripi albe în noaptea boreală

să prind o stea în palmă

mă tot rugam în minte privind imensitatea

iar Gânditorul timp

încremeni preț de-o sclipire anii-lumină

sub felinare…

S-a cernut somnul pădurii

peste blănuri argintate;

Fantomatic urcă murii

rugi pe ziduri ruinate.

Noaptea iese ca o hârcă,

din hățișuri, cocoșată -

suflet rece de năpârcă,

ochi de bufnă speriată.

Ca o lacrimă de-alamă

Luna curge-n reci izvoare;

Verzi năluci ascund în palmă

străluciri…

Se-ntunecă cerul, iar turme de oi

           coboară spre stână;

Sub măguri ascunse, un ochi de strigoi

               se face fântână.

Mușcată de-a umbrei tristețe,

abisul de piatră-l coboară,

lucind fantomatic să moară

ca ambra sub creste semețe.

Sub Luna pătată de sânge

pădurea de-aramă se vaită;

Șacali o-adulmecă-n haită,

pierzându-se-n noaptea ce ninge.

Murirea se-ascunde-n maree,

zăpada se schimbă la față,

iar Steaua Polară îngheață…

plaja era pustie 

ceasul de buzunar topit pe o dună 

ca-ntr-o pictură de dali

brizanții mistuiau voluptuos stâncile

sângeriul soare colora marea