Pe-o cânepiște

[Gabriel Cristea]

Soarele mezozoic
curge vulcanic pe versanți.
Puhoaie de apă fierb
sub lava incandescentă,
adunând rădăcini de baobab și
pierzându-se spre cataracte.
În depărtare, un pterodactil
zboară concentic prin emisii de gaze.
Sub poala dealului de cretă,
ferigi imense ling smerite
crupele tiranozaurului.
Pe costișe, prin iarba roșie,
se zbânțuie șuierând velociraptorii.
În vale - moara veche
ce-nvârte visele năvală. 
Dorm iepurește pe-o cânepiște
și-ascult zâmbind doar vântul,
ce îmi șoptește la ureche
prin foliolele zimțate:
,,Poete, scoală, DIICOT-ul!''

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Popa!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Vasilisia Lazăr! :)

[Mihaela Popa]

un amalgam original

[Vasilisia Lazăr]

Oare care-o fi viteza cu care se perindă evenimentele dintr-un vis? Oricum, aici s-au întins pe mai multe ere. Imaginație, nu glumă! :))

[Ion Lazăr da Coza]

Aşa-i dacă dormi pe-o cânepişte - vezi de toate.

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru acest popas mezozoic, doamnă Sofia Sincă! :)

[Sofia Sincă]

Vis, imaginație de poet.  O descriere, un tablou dintr-o lume iluzorie, anticipată totuși. Interesant, cum doar poetul mai poate supraviețui... Dar, până vine DIICOT-ul, doar.

Am trăit cu tine prin această lume, altfel, și am admirat puterea ta imaginativă.

Sofi

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Corneliu, pentru apreciere! Mai degrabă, se înscrie în registrul ,,Ridendo castigat mores''. :)

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Mihaela, pentru grijă! Cele mai bune poeme se scriu în detenție. :))

[Mihaela Suciu]

Cred c-ar fi mai bine fără paranteza din titlu.