Ești curcubeul meu de peste ape,

Ce ți-am ținut culorile în mâini,

De Dumnezeu să mi te știu aproape

Găsindu-ți locul între două pâini

Hirotonit în liturghii de soare

De ploile ce te-au sfințit mereu

În hoarda de culoare și candoare 

Ca pe un rob ales de Empireu

Menit să bucuri cerul și pământul,

Cu boabe-nrourate de culori

Te arcuiești de nu se mișcă vântul

Și din senin te legeni…

Crapă liniștea în lipsa ta,

Primăvara umblă parcă-i beată

Un lanț din verigă scăpăta

Pe fântâna-ochiului uscată

Drumurile ni s-au deznodat,

Nicio pasăre de foc nu zboară,

Sub ghergheful cerului brodat

Cum zburam, noi două, sirioară*!…

Mulțumit de trofeul lui,

analfabetul funcțional a dormit cu gândul la sânul muzei.

Prostia a râs...

Bine v-am găsit la micul dejun!

Muza s-a așezat la masă și privea cum

se mănâncă oamenii între ei.

Nu vă faceți griji, karma există!

Din invidie prostia s-a răzbunat pe muză.

Să fie mai presus ca ea și-a plimbat fundul gol pe aleea trandafirilor dorind să inspire sinodul analfabeților funcționali.

Ei au început să scrie...…

Vă întreb; Cine-i de vină, când e loc destul sub soare

Să trăim, întru iubire, pân' la ultima suflare

Când se-ntrec, în triluri scurte, păsările cântătoare

Ar putea fi vinovate și-acuzate de trădare?

Și mă-ntreb fără răspuns - vina cine-o poartă oare?!

Buturuga ce răstoarnă roata carului cel mare?

Vulturul ce smulge miala și o fură prinsă-n gheare?

Cega ce-și depune icra pe Dunărea curgătoare

să-i migreze din…

Capra mea de Țăndărei

Rumegă știr și costrei,

Cu iarbă de la Chirana,

Caprei îi lucește blana

ța, ța, ța, căpriță ța,

capră din Ialomița (×2)

Capra mea cu buze mari

Și urechi, ca doi clâpari,

De ți-o curge iar țâțica

Vom bea lapte cu țârica

ța, ța, ța, căpriță ța

capră din Ialomița

Capra mea cu uger sfânt

Se trântește de pământ

Și la prima pocnitură

Sare capra-n bătătură

Joacă-n jos, și joacă-n…

Pasăre rănită, cuibărită în mine,
ți-am adus cântece de stea să te vindece
eu, fugarul de câmp, cu lanțul proptit în bărbie,
fără piluri și nervi,

stăpâne, în ce plasă am picat
sunt bine, sunt bine
beau apa din mâna ta,
cu ultima răsuflare
mă voi rătăci în tine căutându-te
iar tu vei plânge neștiind unde sunt...
Atunci pasărea aceea zburase fără limite...

Tu coborai din cer, nesupus,
în zile de senin și zile de amar să îmi faci umbră!
Ochii tăi sticleau injectați de fericire,
sticleau fieratic la vederea cărnii aburinde și parfumate.
Am luat cu mine tot avântul cu care te-ai opus și m-am rezemat de copac,
copacul acela erai tu.
Îmbrățișându-te am căzut pradă unui foc aprins de un buzunar cu aer.

Doamne, ce incendiu...

Bate vânt prin odăi, cad pereții din grindă,

Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,

Și din cântu-i duios, ler și mir se prăvale,

Brațe frânte mă țin sub firidele goale...

Cuibărită de dor, apa-vie-mi strecoară

Ca o piatra de râu, ca o piatră de moară,

Păsări grive se bat pe o scoarță de lauri

O suveică învârte aripi negre de grauri,

Lupi flămânzi mâ pândesc într-o eră lăuză,

Îi gonesc, vrând-nevrând, zurgălăi…

Eu sunt bärbatul ce-l aștepți și mă ridic dintre adepți ca Lazăr din morminte.

Separ iubirea prin obcini, de coajă și de mărăcini să dau de cele sfinte!

Visez, iubito, să m-adopți, la nurii tăi dulcegi și copți, să mă înfrupt cu teamă,

Iar sânul ce l-ai dat la câini să ți-l întorn cu două mâini, când glasul tău mă cheamă!

Să fii femeia ce-am visat; pe stradă, doamnă, și în pat, gheișă educată

Ce ține seamă de bárbat, când cu iubire o străbat pe coapsa ei…

Întinde mâna către mine și simțuri abisale

Mă vor trezi din letargia eclipsei siderale

Să-ți fiu femeia ce o știi  - prea veselă din fire -

Adesea de neînțeles, dar plină de iubire!

Cosește-mi iarba și așaz-o în staulul de scânduri

Să îmi hrănești, cum se cuvine, poemele din gânduri!

Și nu lăsa cambii să cadă pe coapse tari de lut,

Și cheamă tu, ciopor de vise, înspre mărețul rut!

Să nu le duci lângă izvoare pe când…

...Escu, un poet boem și bolnav de akedie

S-a gândit, să siluiască grațioasa poezie,

S-o arunce sub cenușa unui editor

meschin

Dornic de îmbogățire pe talanții lui, peșin!

...Escu sfârtecă poemul și din trupul genuin

Rupe ritmul fără milă dus în starea de leșin,…

Ești o hoață de iubire, și pe mâna lui Pilat,

Te-aș lăsa numai o clipă să te judece-mpilat

Vina ta de messalină să ți-o spânzure de vene

Răsucindu-ți între lanțuri, simțurile ariene,

Plânsul tău să fie oaza reptilelor în deșert

Adăpându-le-nsetarea până când am să te iert

Apoi, să te fur, iubito, și făptura ta ilustră

S-o sculptez pe zidul lânced în cetatea mea claustră…

Pe gât şi pe coapse omizi mişcătoare,

închise-n tunicile seci –

Îți calcă-n picioare, broboane de sare,

cu degete strâmbe şi reci.

Reuma din oase în trup ți se-nfige

ca floarea de muced în beci,

În tine de teamă şi umbra se stinge

luându-şi adio pe veci,

O boală imundă inundă pământul,

luntraşii aşteaptă să treci,…

Nu văd, să ai cumva talent,

Dar văd tupeul insolent,

Văd versul tău fără pigment

Ce-ți curge frust... și purulent...

Îți văd acutele sfidări

Și cum alergi spre validări,

În disperate nerăbdări,

Dar ai scăpări!

Și-n maratonul iminent

Văd cum îl pupi intermitent…

Bucăți de suflet străveziu

Se smulg din mine când te strig

Și fără tine mi-e târziu,

Și din prea cald îmi este frig,

Şi-mi-este dorul…

Fâșie-ngustă de mătase

Și margini de magnolii

Învălurești poieni de oase,

În frunze și lințolii

Ascunzi sub crengi, sobor de mierle,

Cu pene înnegrite,

- mici văduve cu ochi din perle

și capete cernite -

Ții iarna la taifas cu gerul,

Le torci povești și fleacuri

Amesteci chiciura ca zerul,

Pe codrii și pe lacuri…

Vă las ochii mei căprui şi obrajii cu pistrui să le duceți dorul,

Păsările albăstrui şi puiendrii nimănui ce nu cunosc zborul!

Vă las raza soarelui pe sub geana cerului să cadă în valuri,

Peste floarea prunului ce-n suflarea vântului dansează pe dealuri!

Vă las crucea lemnului, din inima Domnului să vă mântuiască,

Cu răşina bradului şi untul pământului să vă lecuiască!

Vã las apa din ulcior şi ultimul gălbior să vă luați o…

Iubesc arama de prin vii

şi-armanele cu bidivii

pe unde-ai alergat

să prinzi în nopțile de rut,

aroma primului sărut

de care m-ai legat.

Iubesc făptura ta de om

şi ochii tăi de Ceylon,

ce din priviri m-au fermecat,

cu adierea de Zefir,

ce spulberă ploi de safir,

pe grâul înspicat.

Iubesc întâiul legământ

şi linu-n care îți frământ

licori din strugurele sfânt

al cărui sâmbur dus de vânt…

Pe sub dalbe creste

Lângă porți celeste,

Munților spre poale,

Ziua dă târcoale

Harpia cerească

Puiul să-și hrănească

Zborul abătându'

Vietăți cătându'

Prin ierburi dințate

Cu frunze moțate

Unde-i deasă umbra

Și se gată tundra,

Sub secera lunii,

La sâmbritul strunii,

Când se dau deoparte

Oile fătate,

De șovăie turma

Răvășindu-i urma

Ca să-i prindă-n gheare,

Fără de scăpare,

Miala,…

Văd focul Ghenei plin de vâlvătaie

Fierbându-mă ca pe un fir de iarbă,

Tăciunii fumegari prin măruntaie

Stingâdu-și febra cu furie oarbă...

Degeaba-ncerc, voind, să-mi iert mireanul,

Degeaba-l iert, fără a-i da uitării,

Greșelile ce mi-au sporit aleanul

Și plânsa lacrimă cu gustul sării!

Că să primesc un strop de nemurire,

Nu vreau să-mi iert dușmanul cu de-a-sila,

De-atâta răutate și-nvrăjbire,

Nu…