Fiule!

[Rădița Răpeanu]

Bucăți de suflet străveziu
Se smulg din mine când te strig
Și fără tine mi-e târziu,
Și din prea cald îmi este frig,

Şi-mi-este dorul înecat,
De neputința ce o port
Că dintr-odată ai plecat
Și n-am la doruri, pașaport,

Nici stavilă nu am la gând,
Nici poduri peste-ngrijorări –
La spițerie stau la rând
Să cumpăr leac pentru răbdări,

Să nu dea Dumnezeu Cel Bun,
Şi nici vreo altă piază rea,
Vrăjmaşul-sorții la dejun
Să rupă Os din carnea mea!

Să îl ferească Porți Cerești
Să vrea, să dea cu tine greș...
Că vin acolo unde ești
Și tun voi fi - și-apoi plăieș -

Și n-o să aibă-n viața lui
Din creștet până la călcâi,
Cu toată spița neamului,
O cruce lângă căpătâi...

:

[gabriel cristea]

Un poem ce desăvârșește o iubire maternă, în stil coșbucian. Frumos! 

[Nuta Craciun]

Foarte bine strunit condeiul în acest poem, se simte măiestria folosirii metaforelor cu o nesecată iubire maternă. 

Felicitări!!  

[Rădița Răpeanu]

Vă mulțumesc din suflet, Amanda, Vasilisia, Mihai şi Petrut,

pentru placerea de a mă citi! Cât despre cele două asocieri, piciorul metric te aruncă pe de-o parte, pe cealaltă citindu-vă/mă,  am priceput şi de ce, dar când emoțiile curg, te ghemuie, te adună, te identifici cu alte trairi profunde, ale altor simțitori, şi da, să de-a/ dea e jocul ordinatorului, cred c-ați dat vina pe mine, cum eram  aşa plânsā am fost o neatentă! ...despre majuscule acum pot reveni asupra lor, copilul a ajuns cu bine , dar atunci cand am scris, cam la ce stare aveam, nu pot povesti... şi da, recunosc, in acel moment de desprindere si nesiguranța pentru mine era "Dumnezeul"  meu pe pământ! Vă mulțumesc iar, si iar...

[Vasilisia Lazăr]

Ai scris cu dragostea aprigă de mamă, Rădițo.

Spun și eu ca Amanda.

Puțin din Păunescu.

Şi-mi-este dorul înecat,
De neputința ce o port
Că dintr-odată Ai plecat
Și n-am la doruri, pașaport,

Nici stavilă nu am la gând,
Nici poduri peste-ngrijorări –
La spițerie stau la rând
Să cumpăr leac pentru răbdări,

Puțin din Coșbuc.

Să nu de-a Dumnezeu Cel Bun, (dea)
Şi nici vreo altă piază rea,
Vrăjmaşul-sorții la dejun
Să rupă Os din carnea mea!

Să îl ferească Porți Cerești
Să vrea, să dea cu Tine greș...
Că vin acolo unde Ești
Și tun voi fi - și-apoi plăieș -

Pentru fiecare, copilul nostru e Dumnezeul nostru, totuși nu cred că se impunea scris cu majusculă Tine, Te. Iar „Ai plecat” nici atât. Părerea mea.

Am citit cu încântare, vreau pe următoarea. Să-ți trăiască feciorii!

[Mihaela Popa]

bine ai revenit, Rădița!

poezie frumoasă, puternică, scrisă de o mână sigură, admirație!

[Amanda Spulber]

Dragostea de mamă e impresionantă. Niciodată nu încetează să își protejeze copiii. Am simțit și eu influențe din Coșbuc și Păunescu.

Aveți o greșeală de tastare în strofa 4, primul vers. E scris "de-a" în loc de "dea". Cred că-i autocorrect-ul. Și eu era să trimit mesajul cu forma greșită.

[Mihai Katin]

Un poem intre doua rezonante:Cosbuc  si Paunescu ,de aici  ceva de admirat  si  admirabil!

[petrut dan]

Era să citesc '' să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să vrem noi sânge nu pământ''!) ok,  am văzut titlul și din ce am citit îl trecem la rubrica personale, deci nu ne băgăm! O zi frumoaă să ai!)