Viață

[Rădița Răpeanu]

Fâșie-ngustă de mătase
Și margini de magnolii
Învălurești poieni de oase,
În frunze și lințolii

Ascunzi sub crengi, sobor de mierle,
Cu pene înnegrite,
- mici văduve cu ochi din perle
și capete cernite -

Ții iarna la taifas cu gerul,
Le torci povești și fleacuri
Amesteci chiciura ca zerul,
Pe codrii și pe lacuri -

Scoți urșii bruni de prin adâncuri
Cu labe ne'mblânzite
La frontiera dintre smârcuri,
Din scorburi putrezite

Şi-mi cucuveşti* în miez de noapte
Ca buha sibilină,
Preziceri noi, cu dinți de lapte,
Prin vocea ta calină

Și ne arăți ce diletantă
E clipa trecătoare,
Știindu-te o emigrantă
De suflete ușoare...

[Vasilisia Lazăr]

Bine ai revenit acasă, Rădițo!

[Rădița Răpeanu]

 Bine v-am regăsit pe toți! 

[Rădița Răpeanu]

Vasilisia, draga mea, dragă, torța și inima site-ului meu/ al nostru, nu uit unde am îngropate cârpele de la nașterea mea ca și poet, doar am făcut o casă în tot acest răstimp, și ca s-o fac, am muncit... și am muncit, și uite, acum, mă hodin puțin în casa mea de la Însemne! Te iubesc, și iartă-mă tu pe mine că am rătăcit... 

[Rădița Răpeanu]

Gabriela Raucă; Găbițule, tu ești artistul în ochii mei, deci, admirație reciprocă! Mulțumesc mult pentru gândurile curate! 

[Rădița Răpeanu]

petrut dan, nu ne știm dar parcă ne știm de-o viață, fiindcă îmi ești bucurie! Mulțumesc mult pentru profunda trăire pe care mi-a lăsat-o trecerea ta! 

[Chris]

ce frumos! :) 

[Gabriela Raucă]

Rădița, cât de mult mă bucur să te citesc, de fiecare dată cu drag și admirație.

Îmi este dor de tine, fată dragă!

Poezia aceasta m-a impresionat în mod deosebit, mi-a strecurat fiori în suflet. Cât de plastic ai descris viața, cu bune și rele, cu alb și negru, de parcă ar fi o grafică în tuș. Mi-au plăcut enorm poeziile recitate de tine, astă vară, la Rucăr, m-au impresionat chiar, iar acum simt aceeași emoție. Admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Îmi plac „necuvintele” tale, Rădițo –, învălurești, cucuvești. O poezie puternică, imagini sonore și de impact. Viața, această emigrantă care își poate face bagajul și pleca intempestiv, cu albul și negrul ei.

Fâșie-ngustă de mătase
Și margini de magnolii
Învălurești poieni de oase,
În frunze și lințolii

Ascunzi sub crengi, sobor de mierle,
Cu pene înnegrite,
- mici văduve cu ochi din perle
și capete cernite 

Felicitări, draga mea! Mă bucur că ai revenit să ne încânți cu poezia ta inteligentă și originală. Deja o visez pe următoarea. 

[petrut dan]

Felicitări pentru acest poem ce salută viața! Mi se pare dificil să abordezi subiectul, oricum tu ai făcut-o prin elemente ce nu doar contemplă, ci și îndeamnă! Imagini sigure, alăturări de cuvinte ce stârnesc,

mi-am ales „învălurești poieni de oase” și „preziceri noi, cu dinți de lapte”, o să le duc acasă, în caietul cu amintiri despre frumos! Seară bună!

[gabriel cristea]

Bine-ați revenit cu acest mirabil poem!