Moţăilă

– o să mai auziţi de el –

era omu’ de casă a’ lu’ Dănvacă

venea Ignatul

porc şuncălit

şuncălit porc avea Dănvacă

ţinut cu bostan fiert în tărâţă

de grâu de-acu-anu’

vezi

îi ziseră ei

– se duceau la oraş să se-nnoiască de sărbători –

pe la unu… unu şi ceva

dai mâncare lui Odăgădău

– ce nume doamne i-au pus ăştia porcului –

chibritu’-i colo

fiertura colo

cată să fie…

Vasile, a’ lui Ghirboaţă,

Băiat sărac,

Însă nu atât de sărac încât

Să-i plece mâţa, de Crăciun, de-acasă,

Mi s-a însurat,

Ca în romanele naturalist-realiste,

Cu o fată avută,

Dar cu universul limitat,

De parcă purta pe cap

Ciubăru’ lu’ moş Flei,

Ăl vechi,

Duhnitor,

În care duceau

Zobolina, oamenii, la gârlă

După ce făceau rachiul.

Cum mama proştilor

Trebuie să fie…

Prologească reprezintă poemul care deschide volumul La Ghizunie al scriitorului Ion Lazăr da Coza, un volum de prozo-poeme inspirate din viața satului natal (Coza, Vrancea). Despre acest volum, maestrul Valeriu Anghel scria: 

Ion Neculce a pus în faţa „Letopiseţului” său 42 de legende cu titlul „O samă de…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea unei străvechi adorații

îmi îmbrăcasem simțurile în rochii de seară

pășeam spre tine

cu setea de aer a spânzuraților

dorința lăsa urme însângerate pe piele

flori roșii ca nerăbdarea

când te-am găsit era deja toamnă

totul începea să…

moartea nu mă pândeşte

ca un fur

nu-i nici gardian al risipitelor secunde

al ratărilor al

succeselor veselă

stă la vedere cocoţată adeseori pe

plasmă

cum tronau odinioară milieul

pe televizorul venus ST 12

şi peştele de sticlă turnat

la Mărăşeşti sau

pescarul cu ochi migdalaţi

fabricat în China

(vedeţi

comuniştii români ne ofereau peşte

la fiecare

masă comuniştii…

vin

Învăţătorule

vin la nunta din Cana

vin vin să faci

din apă

de-or rămânea

din nou nuntaşii fără vin

de-oi cădea sub masă

tot Te voi recunoaşte

drept Uns –

nu-s dintre cei

ce

doar la picioarele-Ţi

pironite

Ţi se-nchină

vin

vin în Cana Galileii ca mire

să-mi blagosloveşti mireasa

şi de-or seca vasele

vin să faci

din lacrimile…

aveam o casă pustie și caldă

prin care vara trecea orbită de lumini

suportabile zile mergeau în vârful picioarelor

vorbind în șoaptă

nici durerea și nici plăcerea nu îndrăzneau să ridice glasul

nopți la rând îmi imaginam un film

în care-ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat

părăsind locul unde morala trăia comod

ceasurile torc umede în duminica aceasta

vorbim despre lucruri…

Te visez adesea, mamă.

Treci senină

în sus şi-n jos

prin bătătura ce-o ţineai curată

de parcă acolo trebuia

să poposească, viu,

Iisus

bătrânele satului

spun să-ţi dau ceva de pomană

eu ştiu că ţi-am pus toate prânzurile

şi-apoi

un blid de mâncare în minus

n-ar fi sărăcia lumii

dar cum să mă lipsesc de lumina ta, mamă?

am uitat, mamă,

am uitat

să mă rog

înainte de culcare

             aşa cum blând mă învăţai

şi totuşi visez alb

unii spun că am conştiinţa curată

alţii că nu am deloc...

Nirvana, tu,

înspre o purificare deplină,

mai vreau să ard, măcar un timp,

pe rugul mocnind de cuvinte.

greu trec secunde

de parcă timpul m-ar fi uitat

desenez umbre pe tavan

numărând şuviţe

şi gânduri...

în depărtare un urlet de câine

cuprinde liniștea ca o disperare

azi am mai îngropat o speranţă

încă aud ecoul clopotelor

nu plâng

lacrimile n-o vor întoarce

viața are nevoie de durere

nisipul din clepsidră curge încet

nu-i văd capătul –

e doar…

miau

mi-au venit acum

toţi corbii amintirilor frumoase

miau...

miau...

îndrăznea mâţa când

sub masa joasă cu trei picioare

la care stăteam ciucure toţi şapte

primea boţul micuţ de mămăligă

muiat în zeamă de urzici-trufanda

miau

îndrăznea mâţa a patra oară

că nu-i plăcea purificarea la care era supus

trupşorul ei de zeitate egipteană

poc

încasa una-n cap cu lingura de…

Dragii mei, pentru că aici e spațiul poeziei, vreau să vă prezint într-un alt mod poezia mea de început și pe mine ca om, ca poet. Această emisiune radio care durează aproape 3 ore a fost realizată, cu trei ani în urmă, de talentata scriitoare Carmen Popescu, administrator pe Însemne culturale și redactor la Radio Vocativ. Aș fi onorată dacă o veți asculta. Carmen a realizat multe emisiuni pentru membrii Însemnelor (Ion Lazăr da Coza, Gabriel…

Scriitorul Ion Lazăr da Coza s-a născut de drept la 21 martie 1963, ziua echinocţiului de primăvară și a poeziei, dar a fost înregistrat, printr-un hazard, pe 2 aprilie – ziua păgubosului Tândală –, cum îi plăcea lui să spună. Nu am înțeles niciodată de ce înregistrarea se făcea atunci mai târziu. În amintirea acestei zile speciale, postez următorul poem care-i poartă semnătura. E unul dramatic, l-am tot evitat, dar azi, se pare, i-a venit…

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană –

Primăvara asta-mi este cu un cântec mai orfană.

Ning zăpezi întârziate, scârțâie din chingi caisul –

Tot mai goală mi-e clepsidra, tot mai însetat abisul.

Ning zăpezi întârziate, se chircește pruncu-n floare –

Tot mai des mă-mbie noaptea la o lungă neumblare.

Ning zăpezi întârziate, mor nădejdile în teacă –

Pârtie îmi fac în suflet, viforul aștept să…

(elidă)

Vântul nopții fredonează un refren tulburător –

Se trezesc în mine doruri de un roșu-amăgitor.

Cresc secundele în ceasuri, astăzi e mai lung ca ieri –

Lopătez pe ape tulburi care nu duc nicăieri.

Înflorește iar cuvântul și tăcerile vibrează –

Tu nu vii să-mi umpli timpul care încă mai contează.

O vioară cântă-n muguri, în acorduri cristaline…

eu

sunt cea mai fericită poveste

din toate câte s-au scris

sunt femeie

şi sunt vie

trupu-mi miroase a pâine

şi a pământ

uneori scrijelit prea adânc

sunt muză

ispită

ori simplu adjectiv

în sângele meu curge grija pruncilor nenăscuţi

înfloresc atunci când devin sărbătoare

şi simt că port în mine…

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor,

Căci prea adânc ştim ce înseamnă

Doar apă tulbure-n izvor.

Degeaba azi cocori îndeamnă

Şi în zadar pe-aici scobor –

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor.

Tăcerea-ţi din ecouri, doamnă,

Iertărilor pun greu zăvor,

Iar paşi ce-aşteaptă în pridvor

Înspre răscruce îi condamnă...

E primăvara ca o…

m-a aşezat pe un taburet îngust

mi-a aprins un reflector puternic în ochi

două suliţe agresive (făceau parte din scenariu) căutau

înspre pupilele mele mărite de groază

– nici nu ştiţi ce stresante sunt! –

ca în beciul arestului

masa

avea picioare de fier-cornier

blat din PFL melaminat

pe care cineva scrijelise cu dinţii

(apucasem să citesc până m-a orbit spotul)

Hai eliberare!

„Ţine-ţi…