Interogatoriu (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

m-a aşezat pe un taburet îngust

mi-a aprins un reflector puternic în ochi

două suliţe agresive (făceau parte din scenariu) căutau

înspre pupilele mele mărite de groază

– nici nu ştiţi ce stresante sunt! –

ca în beciul arestului

masa

avea picioare de fier-cornier

blat din PFL melaminat

pe care cineva scrijelise cu dinţii

(apucasem să citesc până m-a orbit spotul)

Hai eliberare!

„Ţine-ţi mâinile

pe genunchi

şi nici să nu te gândeşti la clemenţă!” urlă viaţa spre mine

ca la un criminal din Boston.

„Dar ce-am făcut?”

„Taci! îmi citi ea gândurile: M-ai înşelat?!”

„...Da. Cu câteva fericiri pasagere. Odată

am găsit o monedă

în praful drumului,

altădată... Copilăria e irelevantă, zici?... Nu,

cu droguri (ţigări, alcool, LSD) nu,

nu te-am înlocuit niciodată, ştii bine! În virtual? Ehe,

noi să fim sănătoşi...

am iubit pe una de-şi zicea Anna Karenina,

alta se credea madam Bovary,

una o întrecea pe Manon Lescaut,

am fugit de cea care vizionase

Love story de 123 ori şi visa să-mi moară în braţe.

M-a salvat de virtual Doamna Crizantemelor Târzii...

Acum?... Acum învălmăşesc vorbe

şi spun că-s poet. Cu asta te-nşel, viaţă.”

„Ajunge!

Semnează această coală ministerială.

O completăm noi după.”

[gina zaharia]

Superb interogatoriu! Mă înclin și mă rog să „ne mai trimită” asemenea semne.

Mulțumim, Lisia!

[Grig Salvan]

Cutremurătoare parafrază a anchetelor de altădată la fosta Securitate, de astă dată anchetatorul nemilos fiind însăși Viața...

[Vasilisia Lazăr]

Alex, mulțumesc pentru lectură și interpretare! Cu drag!

[bolache alexandru]

Eu cred că poezia aceasta e un mod de a spune că viața și arta  îi erau la fel de dragi... Viața nu se putea supăra că arta a fost cea cu care Ion a înșelat-o... De fapt a îmbogățit-o!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc mult pentru comentariu, domnule Katin! Vă mai aștept!

Cu prietenie,

[Mihai Katin]

Este unul dintre cele mai interesante poeme remember pentru ca exersarea prozei poetice are aici o lejeritate  extraordinara si sensurile au acel contur ce il realizam doar dupa o lectura profund afectiva... din nou se adevereste ca sufletul poetului nu cunoaste uitarea!...

[Vasilisia Lazăr]

Dan, îți mulțumesc mult pentru apreciere și minunatele cuvinte, lăsate ca întotdeauna pe pagina mea sau a lui Ion! Cu mare drag!

[petrut dan]

Un mod liric prin care autorul credea că poate înșela realitatea, atunci când disciplina vieții și imaginația omului interacționează rezultatul nu poate fi decât un poem scris cu inteligență și har așa cum este și cel de față, un model pentru situațiile de urgență cu care cotidianul nu poate pune față în față, chiar insistând cu nefirescul cec în alb sau ''...această coală ministerială'' pe care o vor completa ei după, și de aici se poate specula la nesfârșit, din nefericire autorul nu mai este printre noi să ne spună ce și cum, dar poemul rămâne, lady!