Antiprimăvară

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

Vântul nopții fredonează un refren tulburător –

Se trezesc în mine doruri de un roșu-amăgitor.

 

Cresc secundele în ceasuri, astăzi e mai lung ca ieri –

Lopătez pe ape tulburi care nu duc nicăieri.

 

Înflorește iar cuvântul și tăcerile vibrează –

Tu nu vii să-mi umpli timpul care încă mai contează.

 

O vioară cântă-n muguri, în acorduri cristaline –

Dureros s-așterne praful peste clipa care vine.

[Vasilisia Lazăr]

Dan, mi-ai scris o poezie, doar că trebuie să umbli puțin la grafică, să fie totul perfect. Dar cine are cuvintele la el întotdeauna dacă nu tu? Aștept fotografia. Minunat comentariu, parcă prea mult pentru versurile mele, dar tu știi mai bine. Ești Poet. Mulțumesc, My Lord! :)

[Vasilisia Lazăr]

Încântată, Augusta! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumiri cu drag, Mihaela! Și pentru selecție!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc pentru vibrație, Nicoleta!

[Vasilisia Lazăr]

Cuceritor și comentariul tău, Gerra! Da, uneori e cam alunecoasă, depinde și de starea noastră. Mulțumiri cu drag!

[Nikol MerBreM]

O poezie precum o mică bijuterie! Antiprimăvară, și totuși, ,,O vioară cântă-n muguri". Până o auzim, primăvara, fie ea și cu alt nume, e în noi. 

Drag,

Nikol

[Chris]

da, ce frumos....

[Mihaela Popa]

imagini vii, pline de semnificație, metafore delicate

"Înflorește iar cuvântul și tăcerile vibrează –

Tu nu vii să-mi umpli timpul care încă mai contează."

minunat, Lisia, admirație!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Deosebit de frumos!

[chindea maria elena]

Ufff, primăvara asta, bat-o vina, a anotimpurilor sufletelor, a naturii, e precum o cadână ce-și ascunde farmecele sub voaluri, ispitele-i ba-nmuguresc ba nu, se lasă percepută sau se disipează, pentru a o valoriza mai bine! Credem că am scăpat-o printre degete în deșerturi și când credem c-a sucombat - atunci ni se relevă sub o mantie fermetând de-nfloriri spectaculoase! E o mare năzdrăvană codana!

Cuceritoare elidă, Lisia!