Celei plecate...

Zvâcnește carnea serii, cafenie,

De tusea unui clopot îmbâcsită,

În ciorchini suavi de ebonită

Dureri de iad trăiesc în armonie.

De tenebrosul mov ademenită,

Luna -nvelește-n blânda-i agonie,

Un catafalc, și-n sumbra cununie,

Mireasa-i, de trei zile,-ncremenită.

Plecând discret din lumea cufundată

În griji, ambiţii și nevoi frivole,

N-a deranjat pe nimeni, niciodată.

Din sufletul, foșnind prin…

De prea mulţi ani îi sunt plecaţi feciorii:

Cu ochii arși de dor pipăie zarea,

I se fărâmă sufletul, ca sarea,

De-l duc, târâș, prin alte ţări, cocorii.

Sub tâmplă tremură, ca lumânarea,

Speranţa amânatelor victorii,

Când uraganele își poartă norii,

Cu întuneric căptușind cărarea.

Pripite ploi dau semn de amnezie,

Obrazul fript de lacrimi când măsoară,

Căzând, apoi, cu acră frenezie.

De-atât neant,…

Să stai de veghe...

Să stai de veghe-n lanul de tristeţe,

Să-i sorbi savoarea cu înţelepciune,

Să te îmbeţi cu dulce-amărâciune,

Ca să adormi, răpus de frumuseţe.

La fiecare stea să dai bineţe,

Când își așază nuda-i sfiiciune,

Se-aprinde-al orizontului tăciune

Pe ale sale vaste suprafeţe.

Sunt un ciulin, sfidând spumoasa vară,

S-aducă toamnei mitice ofranda,

Urcând în bobul vânăt o Sahară,

M-a părăsit, în câmpul crud,…

                              Ana

Din zid de lacrimi, piatră și scânteie,

Luptă să smulgă viaţă, dinspre moarte,

Sufletul-amforă, cu două toarte,

Şi Graal-ul, un pântec de femeie !

Cine, spre măreţie, o să poarte

Un trup sacrificat pentru-o idee ?

La casa nemuririi-i doar o cheie

Şi niciun calpuzan de pașapoarte.

Prin zid doar roua vorbelor răzbate,

Din slăvi, ca stalactita, spre pământ,

Sufletul, încolţit…

Lipsit de importanţă e festinul

Şi sticla cerului e afumată,

Când victima, în timp ce-i consumată,

Nu știe să le-aprecieze chinul.

Inteligenţa lor, subestimată,

Grandoarea ce justifică veninul,

Îi fac să-și risipească tot pelinul,

Să fie rana bine-mbălsămată.

Într-un cazan, de-ai strânge scorpionii,

Niciunul nu va fi găsit în viaţă,

Căci toţi se vor a fi amfitrionii

Şi toţi se otrăvesc, dându-și…

Pe cerul Franţei zboară-o ciocârlie,

E pritocită bolta, de stindarde,

În apa cea dumnezeiască arde

Un înger negru, ce-i trimis solie.

Cu vitejia prinsă în cocarde,

Bravi cavaleri, cu pete pe chelie,

Trântesc Credinţa pe o năsălie

Şi o străpung, rânjind, cu halebarde.

Nu-i stea pe cer, să nu-i auzi suspinul,

Trec păsări mari cu lacrima în gură,

Să-i mai aline spaimele și chinul;

Când trupul tot e…

Poveţe

Să poţi răbda cât nu pot să îndure

Sărmanii, bogătașii, înţelepţii,

Nu ponegri nici proștii, nici deștepţii

Şi,-n veci, să nu fii coadă la secure!

Nu te pripi, sărind, cu toţi inepţii,

În laţul vreunei sumbre sinecure,

Mai bine-ţi faci colibă în pădure

Şi vei trăi precum anahoreţii!

Nu da năvală unde se-mpart bunuri,

Căci scump plătești pomenile, pe urmă,

Să stai departe, pe cât poţi, de…

Victorioșii

Plecăm, în caravane, către stele,

Întoarcem cursul apelor, în vaduri,

Şi ticluim demonice răsaduri,

Iar drumurile urlă sub pavele.

Luptăm cu zmei, vampiri, balauri, iele,

Şi recompensă căutăm în carduri,

Peste grădini surpăm, năprasnic, garduri,

Doar ce nevoie-avem de... floricele?

Nici nu vedem că suntem albi la tâmple,

Că, între timp, s-au prăpădit părinţii,

Întâmple-se ce-o fi să se întâmple !

De drumu-acesta…

Orfanul

De multe seri trudea, sfidând furtuna,

Uitase rânduiala : prânzul, cina,

Căci, la mormânt, se tot stingea lumina

Şi, singură, de veghe, sta doar luna.

Se-nvăpăia, eretică, retina,

Bezna-i săpa-n orbite văgăuna,

Revigorând, din trupu-i, mătrăguna,

În timp ce-n vene foșgăia rugina.

El modela, ca pe o plastilină,

În crâncen ritual apotropaic,

Văzduhul moale, prăvălit în tină.

Din piept…

Limb de geniu

(lui Baudelaire)

Deși primește lauri, câteodată,

Geniul, pe câţi adună,-i risipește,

Așa cum ceru-i mai bogat cu-o pată,

Cu fiecare stea ce-l părăsește.

Hrana, indiferenta lui răsplată,

Chiar dacă apoftegma îl hrănește,

Când uită să existe, câteodată,

Ca pe un zeu damnat îl ispitește

Şi, ca un rob, grădina și-o lucrează,

Stropind cu roua neagră-a frunţii sale

Luceferi palizi ce…

                    Dialoguri

Suntem atât de ocupaţi pesemne,

Abia sorbim din complicate ciorbe,

Ne exprimăm prin interjecţii, semne,

Şi mult prea rar comitem două vorbe.

Nu ne deosebim prea mult de lemne,

Coji de morfem păstrăm în garderobe,

Ne pierdem sensul vieţii ca nedemne

Bacterii lexico-anaerobe.

Salutul, perceput ca o corvoadă,

Monosilabic și adiabatic,

Se-aseamănă, frecvent, c-un dat din…

Va propun un sonet care doreste a fi un omagiu adus lui Petrarca:

Însingurare

Cerul a coborât blânda-i cortină

Pe masa părăsită la plecare,

Sporind mâlul tristeţii din pahare

Cu un sălbatic ţipăt de lumină.

Se-ncheagă asfinţitul pe retină,

Se strepezesc speranţe temerare,

Dulci pulberi otrăvite se anină

De ochii subţiaţi, în așteptare.

Cărarea-nsinguratului e roasă

De a vicisitudinilor zgură,

De sus, o…

Clipa cea repede

Fugară clipă, vânătă dogoare,

Cu-arare străluciri, ca de pepită,

Spre veșnicia, crâncen risipită,

Se-aruncă-n blânda curgerii vigoare.

De freamăt sur, când frunza e cârpită,

Azurul, încă trist și fraged, doare

Şi, dizolvat în lactescenta-i boare,

Lucește stins, stohastic, o clipită.

Orfeu coboară-n albii de-ntuneric,

Pe firul smuls din trup de arahnidă,

Sub geana universului himeric,

Chiar fluturii…

                      Cântare

Zarea-și închide pleoapele impure

Şi trandafirii-și scutură potirul,

Mai tainic se aprinde-n mierle trilul,

Așchii de cântec zboară sub secure.

Se sparge,-n matca vremii, hidrargirul

Şi stau pungașii pregătiţi să-l fure.

Cât poate cântăreţul să îndure,

Pe-un orizont puhav punându-și girul !

De noi, nu-și mai aduce-aminte Cerul,

Ce fruntea ne-o scălda-n lumini rebele,

În ochiul veșted,…

Ad astra

Pătruns de-un crez, mergea spre piramide,

Sperând s-ajungă-n vârful omenirii,

Îl îmbiau, cu zâmbete perfide,

Oștenii prăfuiţi ai nemuririi.

De pretutindeni se iveau iscoade,

Pe vajnicul drumeţ să-l ispitească:

Trosneau, în pomul vieţii, crengi, de roade,

Dar limba lui, uscată, ca o iască,

Tot fărâma cuvinte-n rugi fierbinţi,

Târându-și umbra-ncinsă prin pustiuri,

Şi orizontu-i scârţâia-ntre dinţi.

Nisipul de-mprumut, cu-amare…

           Planeta Fărcaș

S-a dezlipit din ceruri o lumină

Şi i-am sorbit licoarea consistentă,

Am jefuit cereasca ei grădină,

De sudoarea cea imarcescentă;

Suflet crăpând a trupului găoace,

Privind, prin ochii-nguști, ca prin firide,

Sub bolta lumii stinse, de dincoace,

Înalţă vesperale piramide ;

Din tulnic a făcut un jgheab de stele,

Ce-au năvălit pe zarea prăfuită

Şi pământenii s-au hrănit cu…

           Nu-i loc!

La masa încărcată a vieţii

S-a prezentat, sfios, un om de rând ;

L-au izgonit, cu ură, târgoveţii :

La masa noastră nu vei sta nicicând !

-Nici nu ating mâncarea de pe masă,

Mai am un colţ de pâine și o ceapă,

Dar sufletul, de sete, stă să-mi iasă,

Ar vrea, pesemne, un pahar cu apă.

-Îţi poruncim : aiurea să te-adăpi,

Se-ntoarseră, spre el, feţele spâne,

Din parte-ne, de sete poţi să…

Istovit venea bunicul

Din grădini, de la plivit,

Prin corole de fenicul

De arome istovit;

Adormit, visa Pământul,

Pare-se de-o stea lovit,

Când, pe ţărm, spulbera vântul

Valul mării, istovit;

Istovit privea arniciul

Pe catrinţa bunei mele,

Dar sclipea... ca licuriciul,

Când zâmbea, cu ochi de stele;

Chiar soarele,-n zori ivit,

Cade, noaptea,…