Dacă tu...

[Glodeanu Ramona-Elena]

Dacă tu m-ai părăsi

Şi din noapte şi din zare,

Ţi-aş lăsa, în loc de zi,

Un oftat de vise amare.

Te-aş căta pe sub pământ,

Printre vise-nţepenite,

Ţi-aş culege pas de cânt,

Oasele din vechi cuvinte.

Te-aş zidi la pieptul meu

Cu tăcerea mea sălbatică,

Tu, cioplitu-mi Prometeu,

Eu, o flacără lunatică.

Te-aş picta din vânt şi nor

Pe retinele pustiului,

Ţi-aş fi visul trecător

Sub pecetea timpului.

De-ai pieri cu tot ce ai,

Cu speranţă şi cu frică,

Te-aș chema în al meu rai

Să-mi fii lacrima frenetică.

Apoi, poate, voi pleca

Liniştită, fără urme,

Dar cu inima-ntr-a ta,

Ca o rană ce nu curge.

Dacă tu m-ai părăsi,

Fără trup, dar viu în mine,

Te-aş păstra zi de zi,

Ca pe-un vis ce nu mai vine.

[Denisa Curea-Popa]

Inspiră-te din marii scriitori, dar nu te teme să aduci ceva propriu, unic și original în lucrările tale. Semn de lectură

[Ada Nemescu]

De acord cu varianta îmbunătățită a lui Gabriel Cristea, în același timp generoasă!

Curge frumos poezia, dar nu-mi pot cenzura amintirea poeziei lui Adrian Păunescu - Dacă tu ai dispărea...

aDa

[gabriel cristea]

,,Dacă tu m-ai părăsi

Şi din noapte şi din zare,

Ţi-aş lăsa, în loc de zi,

Un oftat de vise-amare.

Te-aş căta pe sub pământ,

Printre vise-nţepenite,

Ţi-aş culege pas de cânt,

Oasele din vechi cuvinte.

Te-aş zidi la pieptul meu

Cu sălbatica tăcere, 

Tu, cioplitu-mi Prometeu,

Eu, o flacără-n cădere. 

Te-aş picta din vânt şi nor

Pe retine de pustie,

Ţi-aş fi visul trecător

Sub pecetea timpurie. 

De-ai pieri cu tot ce ai,

Cu speranţă şi cu frică,

Te-aș chema în al meu rai

Să-mi fii lacrima-risipă.

Apoi, poate, voi pleca

Liniştită, fără urme,

Dar cu inima-ntr-a ta,

Ca durerea-mi să n-o curme."  

 Bună seara! Mi-am permis să vă ajut puțin cu prozodia poeziei. După opinia mea, cred că ultima strofă nu e necesară.