In loc de panegiric...

[CALOTA RODICA]

Celei plecate...

Zvâcnește carnea serii, cafenie,
De tusea unui clopot îmbâcsită,
În ciorchini suavi de ebonită
Dureri de iad trăiesc în armonie.

De tenebrosul mov ademenită,
Luna -nvelește-n blânda-i agonie,
Un catafalc, și-n sumbra cununie,
Mireasa-i, de trei zile,-ncremenită.

Plecând discret din lumea cufundată
În griji, ambiţii și nevoi frivole,
N-a deranjat pe nimeni, niciodată.

Din sufletul, foșnind prin gladiole,
Boabe de rouă caldă, aromată,
Adună ceru-n veștede fiole !

[Vasilisia Lazăr]

În versul „În ciorchini suavi de ebonită”, după „în” mai trebuie neapărat un cuvânt (un epitet, ceva) dintr-o singură silabă. Musai pus acolo. Aceasta e cea mai gravă rupere de ritm, trebuie neapărat umblat la acel vers, varianta propusă prin inversiune nu e bună.

Poezia e tristă, dar plăcută.

[Ion Lazăr da Coza]

Ca panegiric, da.

da Coza

[CALOTA RODICA]

Prima data am avut inversiunea"suavi ciorchini", nu stiu daca suna mai bine, dar facilita o exprimare factice si, dat fiind evenimentul trist, am rupt putin eufonia.

As putea, in versul cu luna, sa transform asa: "Razele lunii-n blanda agonie/Croiesc alt drum spre sumbra cununie",  dar nu stiu daca e mai bine. "Boabele..." mi le asum, daca le schimb cu '"stropi cenusii de roua aromata", nu-mi mai place versul, sau fac unul sa-mi placa, dar pierd endecasilabul.  O sa iau o pauza, sa-mi trag sufletul, si voi incerca sa scriu cateva aproape perfecte, ca perfecte nu a scris nimeni pana acum(decat ca forma, nu si ca stil), poate ne reuseste noua!

[Valeria Merca]

O reușită evocare, realizată prin figuri de stil originale. Aș reveni asupra v3 din s1, unde ritmul s-a rupt (la ciorchini). Mai sunt două ruperi de ritm: s2, în v2 la Luna și  penultimul vers la Boabe.

Am citit cu plăcere.

[Mihaela Popa]

apăsător, trist

[Veronica P. L.]

Cuvinte frumos alese si bine ordonate pentru descrierea unui trist tablou. Poezia transmite. 

[CALOTA RODICA]

Asa am simtit: e a treia colega, care pleaca dintre noi, in ultimii doi ani si m-am straduit sa-i creez un cadru feeric, asa cum nu l-a avut in viata si cum m-am priceput mai bine. Cred ca era singura care nu a ofensat pe nimeni, chiar daca era foarte buna in materia pe care o preda (eu asta am vrut sa reliefez) si s-a dus si ea...Poate ca atunci cand evenimentul va lua distanta, voi mai umbla la continut, dar acum mi-am exprimat regretul pentru plecarea in neant a unei fiinte deosebite, care a trait la marginea existentei, fara sa fi fost logodita sau casatorita, de aceea am folosit cuvantul "mireasa". Bineinteles ca regretam si plecarea verii, desi ea mai zaboveste, eu insa am folosit decorul pentru acest sumbru eveniment.

[Mihaela Suciu]

Ne luăm rămas bun de la vară într-un limbaj metaforic. Frumos!

[Sofia Sincă]

Compozițional versurile nu spun mare lucru, aproape nimic. Înțeleg că s-a vrut vreun elogiu pentru cea plecată. S-a reușit doar o comună înmormântare. Tehnic, bine, formă de sonet.

Dar este doar părerea mea, precum și insensibilitatea.

Sofi