Eu știu că îți lipsesc, iubite,

De aceea-ncearcă pentru noi

Să edifici o luntre din cuvinte

În care să plutim, doar doi!

 …

Vorbea

bâlbâindu-se

cu o încăpăţânare

aproape febrilă

îndulcindu-şi singurătatea

din dureri resemnate

sub cerul care plânge

printre zăbrelele ochilor

cu strigătul naiv al unei dorinţe.

Îi plăcea să stea

să se audă vorbind la…

Tremurând

de dorinţă şi de teamă,

privea norii

cum se rostogolesc

pe cerul scăldat în lacrimi

de setea-i nesfârşită

de a iubi

sclipind în lumină.

Thirst

Quivering

with desire and…

adevărurile nu se rostesc

ele rămân suspendate în aerul ce devine tot mai greu

scot broderiile putrezite de aşteptare şi le dau noi forme

ca să-mi reconstruiesc sufletul

în timpul lucrării nu mă tulbura cu mărăcini

ai sa vezi atunci copilul înfricoşat de Bubico pentru ca l-a muşcat al Papadopolinii, cândva



stânca nu face gimnastică

tu forţezi rupând din ea parţi colţuroase

crezând că o vei rotunji

din neatenţie înfigi acele colţuri în…

iată niarne* anotimpul acesta

îşi stabileşte singur cât încape în el

îşi ţine evidenţa fiecărei naşteri

şi fiecărei ofiliri în parte

aşa cum biserica ţine evidenţa păcatelor

îşi răspândeşte în infinit culoarea

aprinzâdu-și-o în fiecare vinişoară a putinţei

până-i dǎ mugurii-n…

Plouă gri și lung, și trist, și mult prea amar

Pentru ziua aceasta din calendar,

Când ar trebui să renască din noi

Primăveri și dorinți, fără urme de ploi.

Nu renasc, doar se scurg trist pe asfalt,

Și-n duminici cu unul fără celălalt

Uneori se-adapă…

mi-e drumul nesfârșit

mamei

dezmierd a lutului mirifică icoană…

S-a dus ziua femeii, s-a dus noaptea

Când ochii lor luceau în loc de stele

Şi-am răsfoit pentru o clipă cartea

Unde cuvintele se-ngemănau cu ele.

Am tras perdeaua să privesc afară

Frumoase chipuri radiind în noapte,

Când lacrima un vânt de primăvară

Şi buzele-mpleteau miresmele în şoapte.

Femeia-ntruchipată-n mamă sau soţie

Şi-a petrecut o zi ca multe din trecut,

Făcând din primăvară-o dulce nebunie…

Îngăduit, concretul e rumegat de vrajă

La ceasul când se schimbă in iad a treia strajă.

Răstoarnă filozofii - naintele, apoi-ul

Unde se luptă somnul cu pacea şi războiul.

În gemete se sparge pădurea de licheni

Şi se retrag aezii călări pe cai troieni.

Lumina obosită se-ntoarce spre străfunduri,

Se glazurează-n doliu silozuri mari de gânduri.

Gladiatorii urii au lănci în loc de gene,

Se-ascunde…

             Sufletul meu-floare de crin,

răsărit din revărsarea Căii Lactee, 

tânjeşte clipă de clipă,

după sufletul tău-floare de măr,

simbolul florii pereche

şi al iubirii zămislite de cer;

luna sfioasă ne zâmbeşte complice,

privind duios singurătatea fiecăruia dintre noi,

asemenea unei mame gijulii, încercând

 să ne oblojească rănile deschise,

ale durutului dor  de dor.

Dincolo de cer,

viaţa se risipea

udă de lacrimi,

întruchipată

într-un val

de aburi călduţi.

În trupul

ce-i palpita,

simţea

strop cu strop,

o nelinişte curioasă…

Se trezea.

Vanished awaking

Beyond the…

Bâjbâia

în întuneric

într-un nesfârşit strigăt

pironindu-şi

cu fruntea înălţată,

privirea

cu o curiozitate neîncrezătoare

de o adâncă bucurie cuprins,

cu mâinile împreunate la piept,

a…

                                                                                                          SCRIBUL

* Mihaelei Meravei *

în pagina de lut a vremii

cu ochiul meu ce vede-n întuneric un scrib

îmi colorează infinitul

vulcani de lavă-aromitoare sunt pagini

ale cărţii de mistere

explozii de lumină…

Pleonasm într-adevăr

căderea poetului în cer

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Femeia n-are
număr de ordine ea
este ordinea

   Costel Zăgan, Virtutea Haiku

Te voi găsi-n mireasma florilor de tei

Şi-am să te-adun din fiecare ram,

Când zorii presăra-vor peste ochii mei

Lumini ce joacă-n ramele din geam.

Voi arde-n flăcări ne-mpliniri de-o viaţă

Şi-ntregul meu destin va prinde rădăcini,

Într-un pământ cu teii-n dimineaţă

Prin care-n primăveri dorinţele-ţi anini.

Voi şti să-ţi scutur roua la picioare

Să-ţi vindec rănile din iarna ce s-a dus,

Să-ţi pun în gesturi aurul din…

sub paşi

ucizi roşii speranţe

nu-ntoarce capul  durerii

priveşte-ţi aripa cum îşi cântă

zborul nu-i decât parfum

şi noaptea o altă

 floare albă şi

 regină

continuă

să calci pe vise

trăind iluzia plăcerii

croşetată de regele timp ce-şi

pune coroana spaţială acum

prezentându-se

chiar  aici

eu

sunt

plăcerea

visul unei…

O lume rea, urâtă şi perversă

Îmi paroxează sistematic nervul

De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul

Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină

Şi vertical încerc să mă înalţ

Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ

Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid

Alung urîtul, ura sau tristeţea

Legând cu lanţuri grele tinereţea

Ca bâtrâneţii uşa să-i închid.

Sunt pour toujur captivă în…

vine o zi

când părul ți se prelinge flacară

peste  babele lui marte în blănuri de nimfă

și le izvorăște păsări

pe care le înveți să le citească

copacilor

despre rănile verzi ce-or să se infecteze

până la epidemie

iar cerului

îi crești aripi din fântâna albastră

a ochilor

și plouă

spre uitata pomenire a…

Să rătăcim prin ierburi necosite,

Din când în când să inventăm un joc:

Să fim doi soli prin spații infinite - 

Tu fluture, eu pasăre de foc.…