Și mult prea amar

[ica matei]

Plouă gri și lung, și trist, și mult prea amar

Pentru ziua aceasta din calendar,

Când ar trebui să renască din noi

Primăveri și dorinți, fără urme de ploi.

 

Nu renasc, doar se scurg trist pe asfalt,

Și-n duminici cu unul fără celălalt

Uneori se-adapă din ani ce-au trecut

Sau brodează povești care n-au început.

 

Iar ploaia tribut de tristețe își cere,

Sub pași se-ntinde-un covor ros de tăcere

Și-n noi prea devreme, apusuri și seară

Și toate, parcă-n trup încep să ne doară.

 

De-atâta gri și lumina pare prea grea

Mai știi, ca și-atunci, și astăzi aș vrea

Să iubim anotimpul acela hoinar -

Plouă gri și lung, și trist, și mult prea amar...

[ica matei]

Va multumesc pentru trecere.

Cu drag,

[SPRINCENATU DAN]

Iar ploaia tribut de tristețe își cere,

Sub pași se-ntinde-un covor ros de tăcere

Și-n noi prea devreme, apusuri și seară

Și toate, parcă-n trup încep să ne doară.

Citit cu mare plăcere, Dan

[Sofia Sincă]

E poezie, are muzicalitate deşi întreruptă de ritm pe ici, pe colo, dar se mai poate şlefui. Astfel, ai şi în prima şi în a doua strofă ''renasc'' şi e cam simplistă.

Totuşi am citit cu plăcere!

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Ica, totuși, umblă puțin la ritm și la măsură. Unele versuri sunt prea lungi, altele prea scurte. La poezia scrisă în dulcele stil clasic trebuie respectate neapărat niște canoane prozodice.

[chindea maria elena]

"Iar ploaia tribut de tristețe își cere,

Sub pași se-ntinde-un covor ros de tăcere" şi totul îşi creşte mănoasă recoltă de trăiri şi absenţe, coduri divine amprentă în sânge şi carne! Orice sfârşit leagănă noi începuturi! Drag, Gerra