Din dragoste rănit

[Vezi blog]

S-a dus ziua femeii, s-a dus noaptea
Când ochii lor luceau în loc de stele
Şi-am răsfoit pentru o clipă cartea
Unde cuvintele se-ngemănau cu ele.

Am tras perdeaua să privesc afară
Frumoase chipuri radiind în noapte,
Când lacrima un vânt de primăvară
Şi buzele-mpleteau miresmele în şoapte.

Femeia-ntruchipată-n mamă sau soţie
Şi-a petrecut o zi ca multe din trecut,
Făcând din primăvară-o dulce nebunie
Lăsând prin flori o lacrimă tribut.

S-a dus ziua femeii şi-ntr-o clipă
Minunile s-au dus de unde au venit
Şi-n gândurile mele tainic se-nfiripă
Cărări spre sufletul din dragoste rănit.

[x]

Multumesc cu sufletul tuturor pentru lectura si comentariile facute !

Cu profund respect !

[chindea maria elena]

"Şi-n gândurile mele tainic se-nfiripă
Cărări spre sufletul din dragoste rănit" -  câtă vreme credinţa în taina dragostei există - nici o minune nu-i scursă în firide de abis! Drag de călătoriile prin umanismul tău celest! Gerra

[Sofia Sincă]

Ecoul versurilor tale destramă norii în cascade, împrăştiind pe pământ miresme calde, umbre miraculoase.

Poemul tău poartă vraja gândului, chiar şi rănit, cuprins de dragoste, picătura de rază ce oglindeşte inima curată.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Da, a mai trecut o zi (a Femeii), s-a mai adâncit un rid...

Frumos!

[Bonnie Mihali]

S-a dus ziua femeii şi-ntr-o clipă
Minunile s-au dus de unde au venit

Minunile nu ţin o veşnicie. Frumoasă şi romantică poezie!