A trăi e doar speranță

 A muri e un final,

 Așteptat cu nonșalanță

 Printr-al vieții sens banal.

 

 

 A culege zori și rouă

 De pe flori necunoscute,

 E doar gestul când ne plouă

 Și ne fulgeră-n redute.

 

 

 A iubi zâmbind spre soare

 Prin apus sau răsărit,

 Sunt iluzii trecătoare

 Când tăcerea s-a sfârșit.

 

 

A spera că-i primăvară

În duminici fără vină,

Nu-i decât un iar și-o…

Pădurea visurilor mele ți-a-mbrăţişat sosirea

 Punând frumoase clipe în mana-ți tremurândă,

 Să recunoști ușor când îți cobori privirea

 Cărări ce-n dorul lor, azi vor să te ascundă.

 

 Într-o oglindă se zăresc copacii mei albaștri

 Ce-n seva-atâtor ramuri vii te simt ca un alint

 Și-n rădăcina mea te cresc asemeni unor aștri

 În care cred, chiar și atunci când lacrimile mint.

 

 E-un lăstăriș înmugurit prin dalba mea pădure …

  Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat

 

 Pe valuri câte-o barcă se leagănă-n plutire,

 

 Stau sălciile-n apă cu sufletul plecat

 

 Și-n jurul lor doar ploaie, amurguri și iubire.

 

 

 Zăpezi căzute-n iarnă pe-alocuri se topesc

 

 Sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt,

 

 Lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

 

 Cu rostul lor sub ceruri în sacru legământ.

 

 

 Sunt maluri…

 Se-aude primăvara prin zecile de gânduri

 

 Ninsorile revin din ce în ce mai rar,

 

 Doar vântul hoinărind în repetate rânduri

 

 Răpește câte-o filă din vechiul calendar.

 



 Pe-alocuri ghioceii îmi bucură privirea

 

 Iar mugurii din ram spre soare se desfac,

 

 Renaște prin livadă mireasma și iubirea

 

 De toate câte sunt și sufletului plac.

 



 Când noaptile ajung să lunece-n perdele…

Pe marea sufletului meu plutesc corăbii la-ntâmplare,

 Furtuni în repetate rânduri  le-au dus mereu în larg

 Și-n portul care le așteaptă sosirea lor din depărtare

 Rămâne doar o amintire in vârful tristului catarg.

 

 Cobor cu gândul lângă țărm de parcă-aș aștepta un val

 Să-mi spună că se vor întoarce ca să rămână pe vecie

 Și cât vor rătăci prin mine legând frânghiile de mal,

 Voi încerca să urc pe punte să văd trecutul cât mă știe.

 

 Să…

Am îngenunchiat la poale de stâncă

să-mi caut prăpastia în care uneori privirile-mi

cădeau ca niște pietre rotunde, strălucitoare,

simțeam pe umeri strigătul florii de colț

crescută anume în calea viselor

și dintrodată stânca lăcrima umbre încercând să ascundă

umila mea trecere prin lumină.

Mi-am adunat în tăcere gesturile

separând sinceritatea din ele ca tu să le știi,

unele-ți seamănă altele au doar forma coapselor tale …

Trec ciute prin zăpadă una câte una

 La marginea pădurii desfrunzite,

 Copacii-s albi și albă este luna

 Și frunze sub zăpadă stau neliniștite.

 

 Se-opresc din loc în loc ca să asculte

 Înăbușite zgomote din crâng

 Și-n ochii lor sunt temerile multe

 Când sub picioare ramuri mici se frâng.

 

 Pericolul pândește calm în jurul lor

 Iar clipele sunt veșnicii amare,

 Pe arcul zării stele se cobor

 Și cresc cu teama lor prin…

 Noi doi trăim acum un alt trecut,

 Nu ne putem striga și nici vorbi,

 Zâmbetele-n riduri le-am pierdut

 Îngemănând în muguri fără a-nflori.

 

 Revin în vis la tine câteodată

 Să-mi amintesc cât de frumoasă ești,

 Fără să mai găsesc aceeași poartă

 Unde iubirea odată o-ntalnesti.

 

 Te-adun din ploi și din cuvinte

 Pustii sunt clipele ce mă-nsotesc,

 Sub fruntea mea aducerile-aminte

 De dorul tău prin suflet răscolesc.

 …

Din unda vremurilor se desprinde

 O umbră care-ți seamănă la chip

 Și-n nevazute brațe mă cuprinde

 Ca-ntr-un altar ce-n gând îl înfirip

 Când l-am zidit de-o viață fără tine

 Să-mi fii în chip de înger lângă mine.

 

 Eu tânără te știu cu chip de zână

 Și tot așa frumoasă ai rămas și-acum,

 Poate că-n lumi cu moartea drept stăpână

 Nu s-a făcut spre bătrânețe drum,

 Tu viața sufletului meu neprețuită

 Revii să-mi vezi…

Nu vreau nimic în schimbul vieții,

 Nu vreau păduri sau curcubeie vii

 Sunt mulțumit cu roua dimineții

 Când noaptea se retrage din câmpii.

 

 Să simt cum vântul  mă sărută

 Și visurile mele-n muguri se-mplinesc

 Iar genele-mi sunt ultima redută

 Când umbre vechi pe ele poposesc.

 

 Nu vreau nimic din ce va fi să fie

 Viața o dau așa cum m-a găsit,

 Pe soclul meu din brazda aurie 

 Făcut de sculptori ce m-au…

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Pe pernă ochiul rugăminților a plâns

 Și-n albul lenjeriei cu răbdare

 De umbre nevăzute te-am ascuns.

 Doar crengi neliniștite-n raza lunii

 Mai pun tăcerii din bătrâne ziduri

 Câte-un sărut să pară neschimbată

 Frumoasa depărtare dintre riduri.

 

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Se-aud pe-un țărm de vise alergând,

 Nepotrivite clipe și corăbii

 În portul unei lacrimi ancorând.

 Adorm cu…

 Am vrut doar să-mi aduc aminte veșnicia

 

 Să-i dau din clipele care m-au însoțit,

 

 Să-i rezidesc pe lângă tâmpla zării temelia

 

 Să-mi spună-n care anotimpuri s-a oprit.

 

 

Cândva-i puneam în păr apusuri fermecate

 

 Și-i legănam pe gene-al fluturilor zbor,

 

 Îi sărutam tăcerea sub crengi de măr plecate

 

 Și ne sculptam în rouă al visurilor dor.

 

 Lăsam să ardă șoapta pe…

Să nu-ți ascunzi uimirile-ntre gene

 

 Privește-mă cât încă pot visa,

 

 Cum stânca florilor de colț așterne

 

 Pe frunze armonia dintr-o stea.

 

 

Să fim pentru o clipă doi nebuni

 

 Cu palmele-nrosite de plăceri

 

 Și dintre mii de flori să mă aduni

 

 Cu setea așteptărilor de ieri.

 

 Pe coapse și pe sâni să se răsfrângă

 

 În valuri mângâieri fără sfârșit

 …

Nu trebuie să caut o explicație care

să-mi definească nerăbdarea,

vino din plecările tale și crestează-mi

o felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru,

așează-mi-o într-un colț de pleoapă

să te pot privi în toate așa cum ești

fără să știu când zâmbesc, când visez

în unele nopți ce nu ne-au aparținut, încă,

vino din plecările tale și înzăpezeste-ți sufletul

în troienile mele mai albe că niciodată,

să lași cărări printre…

Văzduhul este plin de păsări și de nori

Ce se rotesc lovind cu umbrele-n pământ,

Frângând privirea albă în ochi de trecători

Legate între ele prin sacru jurământ.



Orașul e sărac în nostalgii de seară

Luminile-n vitrine se-aprind protocolar,

S-au anunțat ninsori când păsările zboară

Și vânt pe lângă tâmpla cu gândul în zadar.



Probabil e tăcere, probabil e dorință

În mine ruguri ard cu flăcările vii

De când într-o…

Să-mi spui în zori dacă mai bate vântul,

dacă prin cimitir strigoii s-au certat,

dacă-ntre două lacrimi s-a înecat cuvântul

necuvântat de mine când viața m-a rugat.



Acum sunt alte umbre, alte cărări pustii

ce duc spre cimitir la nunta de strigoi,

să-mi spui când mă trezesc dacă te-aștept să vii

lângă nefericirea tristeților în doi.



Azi plânge clopotarul și totul este-n doliu

neliniștite gânduri la tâmple mi s-au strâns, …

Când vii și pleci provoci cutremure stelare

 De parcă-apocalipsa în mine-ar fi sosit

 Și cred că-ntreg pământul e susținut de-o floare

 Cu rădăcini în ochiul rămas neadormit.

 

 Prin fiecare clipă îmi sângerezi plăcere

 Și îmi așterni privirea la poarta unui vis,

 Văzduhul meu din suflet își fulgeră-n tăcere

 Clepsidrele prin care dorințe s-au deschis.

 

 E-o mare armonie în mâinile-amândouă

 Ce-ți împletesc pe trup al…

Am încercat să rup funia ce ne-a legat sufletele

Dar toate încercările au eșuat

Pentru că te-am cunoscut într-o iarnă

Și te-am iubit în alta

Iar anotimpurile dintre ele nu m-au lăsat,

Nu m-au lăsat să pătez zăpada

Cu vinovăția mea.

Mi-au spus să-ți cer iertare și fără să vreau

Am pus lângă suflet și inima

Dăruindu-le în speranța că voi fi vindecat

De tot ce nu ți-am spus în cele două ierni, 

Cu teama că mi-a fost mereu dragă…

Închipuiți-vă un stol de păsări călătoare

Lovind cu-aripile apusul sângeriu

Și-n urma lor un gol din depărtare

Face să pară cerul singur și pustiu.



Imaginați-vă cu ce-am putea rămâne

Dacă privirii noastre i-au plăcut,

Aripi lovind apusul fără nume

Ducând misterul lor spre alt necunoscut.



Ne vom dori mereu acest tablou de seară

Cu lumea-ntreagă prinsă într-un zbor,

Când păsări pleacă-a nu știu câta oară

Și tot ce e…

Un sculptor a-nălțat pe-un soclu de lumină

Chipul tăcerii așa cum sufletul lui l-a văzut,

Când ziua-a fost, întunecată sau senină

Și șoaptele spre țărmul nerostirii au trecut.



Tăcerea, chip zidit din sute de cuvinte

Nedefinit în stânca unui gând răscolitor

Unde s-au dăltuit cândva aducerile-aminte,

De sculptori ce-au văzut trecutu-n viitor.



Tăcerea, plăcută femeie privindu-se-n oglindă

Când soarele își caută cărare printre…