Când ajungi

[Vezi blog]

Nu trebuie să caut o explicație care
să-mi definească nerăbdarea,
vino din plecările tale și crestează-mi
o felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru,
așează-mi-o într-un colț de pleoapă
să te pot privi în toate așa cum ești
fără să știu când zâmbesc, când visez
în unele nopți ce nu ne-au aparținut, încă,
vino din plecările tale și înzăpezeste-ți sufletul
în troienile mele mai albe că niciodată,
să lași cărări printre cuvinte
și când ajungi mușcă-mi lacrima până la durere,
nu-ți fie milă pentru că-n iarna asta
mă topesc ușor în privirile tale
rugându-mă să ningă lin când n-am să mai pot
pastra sufletul tau pereche
în aceeași felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru.

[Ion Lazăr da Coza]

ningă când - sugerez un epitet după ningă, pentru anularea cacofoniei.

Lipsesc niște diacritice...

În rest, superlative.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Superb! Un alt stil, aceeași vrajă. Reverență!

[gina zaharia]

Zbor cu torța în suflet...

în aceeași felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru.

Admirație,

[Sofia Sincă]

Aceeaşi forţă au versurile tale chiar şi fără rimă, George. Felicitări! Şi merită să continui.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Rodica Lupu]

Versuri  și imagini deosebite, devoalând iubirea,  ca mesaj al poemului! Citit cu plǎcere!

 

„vino din plecările tale și înzăpezeste-ți sufletul

în troienile mele mai albe că niciodată,

să lași cărări printre cuvinte”