Am vrut,

[Vezi blog]

 Am vrut doar să-mi aduc aminte veșnicia
 
 Să-i dau din clipele care m-au însoțit,
 
 Să-i rezidesc pe lângă tâmpla zării temelia
 
 Să-mi spună-n care anotimpuri s-a oprit.
 
 

Cândva-i puneam în păr apusuri fermecate
 
 Și-i legănam pe gene-al fluturilor zbor,
 
 Îi sărutam tăcerea sub crengi de măr plecate
 
 Și ne sculptam în rouă al visurilor dor.
 

 Lăsam să ardă șoapta pe ruguri mari de stele
 
 Mănunchiul de fiori al trupurilor noastre,
 
 Legând o clipă de-alta cu străluciri din ele
 
 Când picurau pe buze, tăcerile albastre.
 

 Încerc să-mi amintesc reîntregind din vise
 
 Aceeași veșnicie ce-n urmă s-a pierdut,
 
 Când florile-și păstrau petalele deschise
 
 Pe templul unde viața ne leagă-ntr-un sărut .

[Ion Lazăr da Coza]

 Mănunchiul de fiori ai trupurilor noastre, >  Mănunchiul de fiori al trupurilor noastre,

Poezia intră direct în inimă fără a mai ciocăni la ușă.

da Coza

[gina zaharia]

Ai sculptat șoapta pe ruguri de stele,  și arde pe templul albastru.

Ai vrut să ne mai aduci aici încă un poem minunat, George! Și ai reușit, ca de fiecare dată!

Prețuire,