Pădure printre astre

[Vezi blog]

N-am vrut să construiesc cetăţi din stele
pe turle vântul să-l adun pentru iertare,
să decupez în noapte-albastrul dintre ele,
am vrut să fim doar vis ascuns în fiecare.

Mormânt de frunze verzi stropit cu rouă
unde se-ntorc din galaxii minuni perechi,
e tot ce ne-a rămas în palmele-amândouă
în care-am dăltuit zâmbind destine vechi.

Plâng vulturii în zbor înfometaţi şi trişti
rotind pământul prins în gheare-albastre,
şi-n cercul lor de foc speram să mai exişti
cât eu doream s-ajung pădure printre astre.

Prin tot ce-seamnă viaţă paşii tăi se-ngână,
nevinovaţi şi sinceri vin îngeri printre noi
şi tot mai rar trăiesc în lumea mea nebună,
de teama multor fluturi cu aripile-n ploi.

[Ion Lazăr da Coza]

Las și eu semnul meu de admirație, sub rezerva observațiilor făcute de Ana!

da Coza

[x]

Va multumesc suflete dragi pentru lectura, aprecieri si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[gina zaharia]

Și plânsul vulturilor e tot poezie, desigur!

Pădurea printre astre e verde-talentată!

Admirație!

[Ana Cîmpeanu]

Pentru mesaj e emblematică strofa a treia. In prima strofă nu e abilă repetitia verbului a vrea, chiar dacă pe final e forma negată. Sunt niste distorsiuni ritmice pe finaluri de vers, iambul îşi schimbă structura, cezuri bruşte modifică ritmul(ex, strofa a 4 a)

Continutul si mesajul sunt foarte frumoase.

[Sofia Sincă]

Frumoase versuri, îmbătătoare vise prin spații serafice, dar și teama de a pierde simțăminte și dorul de iubire.

O poezie încântătoare.

Sofy

[Laura H.]

Foarte frumos! Admirație!