Să vin de undeva e prea târziu,
să mă opresc e prea devreme,
să fiu ce am ajuns acum nu ştiu
în care nebunie-or să mă cheme.
Încerc s-adun apusul pe bărbie
cât cerul nu-şi dezlănţuie furtuna,
şi nu trimite-n grabă fulgerul solie
cu amăgirile să-şi strângă mâna.
Să stau cu braţele-nvelite-n ceaţă,
cu gleznele strivite-n verde pal,
să schimb apusu-n altă dimineaţă
când rătăcesc corăbii lângă mal.
Să mă ascund prin viaţă ca un vis
în negura topită-n stropi de rouă,
m-aş duce undeva, dar s-au închis
ferestrele din ceruri câte două.
Adaugă un comentariu
barbie > bărbie, probabil.
Drumuri fără ieșiri...
Frumos.
da Coza
Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!
Cu drag si pretuire!
Romanticul trubadur ajuns la malul melancoliei. Respiră nori din soare limpede și apusuri din dimineți. Dar scrie poezie afectuoasă!...
Am citit cu deosebită plăcere.
Sofy
''Să mă ascund prin viaţă ca un vis
în negura topită-n stropi de rouă,
m-aş duce undeva, dar s-au închis
ferestrele din ceruri câte două.''
Semn de placuta lectura.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE