Ce dor îmi e de tine-n astă seară
Pe pernă ochiul rugăminților a plâns
Și-n albul lenjeriei cu răbdare
De umbre nevăzute te-am ascuns.
Doar crengi neliniștite-n raza lunii
Mai pun tăcerii din bătrâne ziduri
Câte-un sărut să pară neschimbată
Frumoasa depărtare dintre riduri.
Ce dor îmi e de tine-n astă seară
Se-aud pe-un țărm de vise alergând,
Nepotrivite clipe și corăbii
În portul unei lacrimi ancorând.
Adorm cu toată noaptea dintre noi
Privindu-ți chipul undeva sub frunte,
Fără să știu că s-a oprit pe pernă
Tăcerea sufletelor noastre să m-asculte.
Adaugă un comentariu
Popas la umbră deasă de poezie.
da Coza
seara aduna doruri sirag
intr-un lung sir de clipe
seara aduna povesti
taceri
Iubirea ca imperativ a fiinţei umane, ca nevoie de identitate, ca taină a gândului, cere împlinirea dorurilor.
Am citit cu încântare, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE