Ultima părere de rău

[Vezi blog]

Ochii prin care cuvintele îşi privesc înţelesul
şi-au închis pleoapele sub pătura tăcerii
adierea vântului în pădurea emoţiilor
îi fac să tresară uneori
e o boală răvăşitoare când speranţele mor
fântâna visurilor săpată de viaţă a secat
nu mai există setea de comunicare
trăiesc într-o lume imaginară rece în felul ei
gândurile îşi deschid larg ferestrele
să văd goliciunea din ele
amintiri ascunse după tufişuri de timp
se arată îmbrăcate în doliu
un câmp arid prin toate împlinirile mele
arzând ici-colo ultimile pâlcuri de fericire
irişii ochilor rămaşi fără culoare
nu se mai disting de umbra genelor
buzele storc un zâmbet ca un semn de adio
trec prin carierele singurătăţii săpate în mine
deasupra vulturii deznădejdii s-au prins în horă
dincolo de aripile lor soarele moare ca o lebădă
prinsă de gheţuri pe lacul în formă de vis
îngerii trag cortina peste scena cu stele
nu se mai joacă piesa de teatru cu aceiaşi actori
încerc să opresc jumătate din clepsidră
o sparg şi nisipul veşnic curgător
îmi astupă ultima părere de rău

[Corina Militaru]

Imagini alese! Mi-a plăcut mult! :)

[x]

Sofy iti multumesc pentru popas, lectura si comentariu!

Cu mare drag!

[x]

Va multumesc domnule da Coza pentru lectura si apreciere!

Cu pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

ici colo > ici-colo

Remarc, peste mesajul nostalgic, ploaia de seducătoare imagini.

da Coza

[x]

Iris iti multumesc pentru popas si lectura!

Cu mare drag!

[x]

Multumesc Ana pentru lectura si apreciere!

Cu mare drag!

[Sofia Sincă]

Lumea ta tristă și tumultuoasă, gândul singurătății și existența prin amintiri.

Iubire și regret pentru ceea ce trebuia să fie și nu a fost.

De acord cu Ana în privința versurilor explicative.

Am citit cu multă plăcere.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

nu mai există setea de comunicare - mi se pare prea explicativ, versul anterior , expresiv, era suficient, acesta poate fi omis, e sugerat de cel anterior.

Multe metafore frumoase şi sensibile  reconstituie o lume a iubirii descompuse, aneantizate.