Cărări spre zei

[Vezi blog]

Pădurea visurilor mele ți-a-mbrăţişat sosirea
 Punând frumoase clipe în mana-ți tremurândă,
 Să recunoști ușor când îți cobori privirea
 Cărări ce-n dorul lor, azi vor să te ascundă.
 
 Într-o oglindă se zăresc copacii mei albaștri
 Ce-n seva-atâtor ramuri vii te simt ca un alint
 Și-n rădăcina mea te cresc asemeni unor aștri
 În care cred, chiar și atunci când lacrimile mint.
 
 E-un lăstăriș înmugurit prin dalba mea pădure
 În care fluturii revin să plângă și să-mi spună,
 Cum ochii tăi neliniștiți tăcerea vor să-mi fure
 Lăsând aievea printre frunze a viselor cunună.
 
 Pădurea mea, ecoul meu și fluturi fără vină
 De tine îmi vorbesc în gând când dincolo de zei,
 Iubim aceleași depărtări care se-ntorc la cină
 Și toate vor și toate-ți cer cărările spre ei.

[Ion Lazăr da Coza]

Am citit, am recitit și nu am găsit ritm.

da Coza

[gina zaharia]

Și admirația mea,

gina

[Sofia Sincă]

Poezia are atâta frumuseţe şi sensibilitatea, talent şi muzicalitate, încât totul devine euforie. Natura alăturată dragostei alcătuiesc un univers liric.

Am citit cu încântare, Sofy!