nu lăsa să crească-o groapă între inimile noastre

     când te-depărtezi de mine cu un gând de-o clipă scundă

          nu strica tot orizontul câmpului cu flori albastre

                rătăcind prin suflet hăul îndoielii ce abundă

nu-ndepărta un zbor de dor strivindu-i aripa c-un semn

     îţi dărui inima grădină în care să-nfloreşti etern

          din lujer trup spre floare gând la fericire te îndemn

                nu…

                    un tânăr minte luminată merge pe stradă zâmbitor

               vrea să cunoască lumea toată ce nume poartă ce visează

          şi-opreşte orice trecător

     el le vorbeşte de iubire de empatie gratuit

dar lumea-l crede-n nebunie... ce mai e lumea pe pământ?

     un sloi de gheaţă netopit...

          ’’nebunul’’ râde şi se duce iar lumea-l crede că-i nebun

                el mai…

                         dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de mulţumire

                    că-i dau apă şi mâncare de trei ori pe zi plimbare

               se întinde să mă pupe având lacrimi în privire

          a trecut de paişpe ani pază strictă la hotare

     îmi e drag din cale-afară şi-l tratez ca pe un om

are ham şi-i sunt tutore se împiedică prea des

ochiul stâng e-n cataractă ochiul drept în glaucom

   …

               un bănuţ pierdut în iarbă îmi zâmbeşte pe cărare

          mă opresc şi-mi caut sprijin ce zi-i azi şi din ce lună?

     îl privesc uimit cum galben chipu-n cerc frumos adună

ceru-i limpede şi-albastru soarele-i flacără mare

într-o iarnă-aşa ciudată fără-o palmă de zăpadă

     ce-i cu tine Păpădie de baţi ceasul de chindie?

         ea-mi răspunde-n glas de om clopoţel de veselie:

             …

                             între două uşi ni-i viaţa în culmi de beznă şi senin

                       goi goluţi plutim în aer izvorând din trup de mamă

                  tot ce am trăit ’nainte într-o clipă se destramă

             şi primim de-mbrăcăminte două haine de destin

      una este de purtare şi-are numele tristeţe

ea e cea ce ne-nsoţeşte prin hăţişul vieţii crunte

ne-nvăţăm cu ea se zice ce e scris e pus pe…

Trec prin satul de-altădată

     şi străin îl simt şi-mi pare,

          case-n amintiri sunt rare

               un alt drum mi se-arată.

               Ce-aş mai mângâia iar cerul

          cel brăzdat de noi cu zmee,

     cozile în alizee

pieptănând întreg eterul.

Port o floare albă-n mână,

     gândul plin de ne-nţelesuri

          rătăcit printre eresuri

                mi-l…

                        curgând ca fire de mătase

                        pe bulevard lumini firave

                       îmbracă totul oameni case 

                                                                      urme de paşi răsună grave

                                                                      în alb decor din nopţi geroase

                                                                      stârnind fantastice…

                                                              ’’Să gust parfumul unei seri de vară

                                                                Și să absorb esența, miezul sevei,

                                                                Ce îmi zvâcnește precum trupul Evei

                                                                Când poartă-o frunză-n față, ca povară’’

                                   …

                                                  ’’Ştiu. Omătul geme sub talpa grăbită 

                                                    În odgoane iarna nu putem struni...’’

                                                                    aDa Nemescu

               ninge iarna ta de gânduri

          dintr-un nor de-nchipuiri

     fulgi vocali aşază-n…

               Eram izvor, eram pârâu, năvalnic şi neştiutor,

          în piuă clipele roteam, multe erau, ameţitoare,

     în amintiri treceau pe rând, mici ancore-n fugar decor,

în Mintea mea se nasc fiori, în Mintea mea e doar mirare

şi simt cu fiecare zi cum drumul mi se îngustează,

     risipitorul timp în con se-nchide oblic peste tot,

         privirea mea distinge greu din tot ce adânc scrutează,

             …

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în…

                                                             ‘‘Mi-au adormit şi apele şi plopii

                                                               aflaţi în amintirea unui vis…’’

                                                                             aDa Nemescu

               mi s-au uscat mestecenii şi plopii

          de când aştept timid să mi te-arăţi

     să-ncerc din…

fnrlcflrnlcrndprtdlmşltmblnfnrltctcflrnlcrnrcdllrtndlsnltsprvlfrbntcplprndcnrvşsltndncptmnlmlţlrgpc

psgndrpldscrcrrttpbţrcndcrcbnsnpsşptltlvbrnddpsrntncbrspsd

                                                                                               aeiouăâî

                                                  departe de lume şi-al ei tămbălău

                             …

printre sălcii mari pletoase

     trestii lungi unduitoare

          Lebăda trăieşte-n tihnă

               ora de-nfrumuseţare

               apa lacului prea clară

          e-o oglindă-n-nemişcare

     cerul mândru însoţeşte

Lebăda în dedublare

nu-i alb mai alb ca pana ei

     nici chiar fulgul de zăpadă

          zorii zilei se trezesc

               dornici sunt ca să o…

               pe urme de cocori lăsate-n zbor

          se-nşiră amintiri ce trec spre sud

     suspinul lor în seară îl aud

de vară ca de apă îmi e dor

privesc şi-admir curbura de călcâi

     amprenta pasului tău pe nisip

          nu pot s-ajung la ea în niciun chip

               pot doar din amintire s-o mângâi...

                    în urme de cocori lăsate-n…

                din unduiri aeriene

          zâmbeşte roza şi deschide

     izvor privirilor avide

ce curge-n unghiul dintre gene

obrazul meu simte căldura

     unei trăiri fără cuvinte

          opresc această clipă-n minte

               trăirii să-i lungesc măsura…

se duse vara cea toridă

     în alte plaiuri fără viză

          şi ne-a lăsat turtiţi cum suntem  

               prin stresul termic într-o criză

               iar toamna a venit molatic

          cu stoluri de tânţari frenetici

     că-ţi vine să o iei la fugă

din drumul lor umblând bezmetici

doi melci fac sex pe-o frunză blondă

     e semnul clar că s-au drogat

          ei cred că vine…

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la…

                                                   apă sau bere?

                                                        apa-i viaţa

                                                              fără ea

                                                              ruptă-i

 …

                                                        „precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți

                                                                       te fac să crezi că e goală

                                                                       descopăr imagini cu oameni dansând lângă focul din…