Trec

[Stanescu Valentin]

 

Trec prin satul de-altădată

     şi străin îl simt şi-mi pare,

          case-n amintiri sunt rare

               un alt drum mi se-arată.

 

               Ce-aş mai mângâia iar cerul

          cel brăzdat de noi cu zmee,

     cozile în alizee

pieptănând întreg eterul.

 

Port o floare albă-n mână,

     gândul plin de ne-nţelesuri

          rătăcit printre eresuri

                mi-l privesc într-o fântână.

 

Unde-i cred, trecuţi de noi,

     dincolo de-oglindă, mici,

          pe părinţi şi pe bunici

               ce ne-aşteaptă-ntr-un apoi.

 

               Iar când să adun cu zor

          un tot risipit niciunde,

     un alt corb ce mi se-ascunde

îmi cuvântă nevermore !

 

     Trec prin satul de-altădată,

ca o umbră-n ziduri vechi,

corbu-mi ţipă în urechi

     cu o vorbă bestemată...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia,

 

Mulţumesc pentru ajutor în îndreptarea unor erori de formă sau fond în prezentarea poeziilor. Sunt încă în convalescenţă cu ochii dar văd bine că se apropie clipa unui alt început calendaristic. Vă doresc sănătate multă şi putere să bucuraţi cât mai mult pe cei din jurul Dumneavoastră! La mulţi ani!

[Vasilisia Lazăr]

Nu e nicio supărare, dar se poate repara. Dar dacă așa doriți, eu nu am nimic împotrivă, e opțiunea autorului. Datoria mea era aceea de a semnala.

Sărbători cu bucurie!

[Stanescu Valentin]

Grig, am adus în seara de Ajun emoţie în sufletul tău. Şi tu ai adus emoţie în sufletul meu prin cuvintele transmise. Poate ca în anul ce vine să mai ajung odată în Bistriţa. Cred că s-au schimbat multe din 1996... Vreau să contrazic un corb!

[Grig Salvan]

Deosebit de frumoase și duioase rememorări, în care mă regăsesc întru totul. Trec prin satul de-altădată și-l simt străin, aș mângâia cerul lui senin ca pe o boltă de bisericuță, mă uit în fântâna bunicilor și-mi văd chipul de altădată, iar corbul lui Poe cu al său „nevermore” îmi răsună și mie în gând la amintirea celor de odinioară. O lectură emoționantă!

[Chris]

frumoasa trecere. ce supriza corbul lui Poe, frumos omagiu!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, cei mai mulţi de aici suntem elevi care trăiesc în ţara poeziei. Nu poate exista supărare dacă zmee uită să fie zmeie sau se mai pierde uşor ritmul... Mulţumesc că aţi aflat o clipă pentru a ajunge aici! Zile luminoase în suflet!

[Vasilisia Lazăr]

un alt drum mi se-arată. / un alt drum mi se arată. (fără cratimă, pentru un ritm corect)

corect zmeie

Dacă titlul este cuprins în primul vers, după acesta se pun puncte de suspensie.

Foarte frumos poemul, chiar dacă doare.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gina Zaharia, fiecare dintre noi trece, cu o floare albă-n mână, din când în când, prin locul începutului. V-am trezit amintiri. Trebuie să ridicăm privirile spre cer şi să mergem înainte. Nu putem întoarce nimic. Nevermore! Vă doresc Sărbători liniştite!

[gina zaharia]

Nostalgic, dar frumos poem! Are atâta adevăr în versuri! Am citit cu drag!

[Stanescu Valentin]

Dan, mâine, azi, ieri iată axa de timp unidimensională din planul somnului, cealaltă  axă, duirnă, ne roade versul şi gata cu poezia vieţii. Suntem prea înguşti să experimentăm firescul somnului recuperator. Nu există suferinţă mai mare decât pierderea zilnică a contactului subim!