absenţa ta

[Stanescu Valentin]

 

                        curgând ca fire de mătase

                        pe bulevard lumini firave

                       îmbracă totul oameni case 

                                                                      urme de paşi răsună grave

                                                                      în alb decor din nopţi geroase

                                                                      stârnind fantastice octave

                         involuntar le ţin cadenţa

                           atracţia telurică e crudă

        în gând şi-n drum îţi simt absenţa

                                                                     sigurătatea îmi e rudă

                                                                     prin care îţi măsor prezenţa

                                                                     prea scurtă rară şi zăludă

                          mă-ndepărtez de utopie

                           noi două sfere separate

                           ca o părelnică-armonie

                                                                     absenţa ta roade ciudate

                                                                     îmi toarnă-n uliţă târzie

                                                                     luciri din falsele carate...

 

                           alunecuş este pe stradă

                        la fel e drumul către tine

             n-am să-ţi mai cânt o serenadă

 

                                                                     eu plec cu noi rămâi cu bine!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, traversez o perioadă cruntă în care mi s-a defectat un aparat auditiv iar ochii mă obosesc ciudat, nemaivăzând nici cu ochelari nici fără. Medicul este multumit de operatii dar eu trebuie sa am indelungata rabdare. Am salvat mesajul Dvs. din data de 15 pentru comentarii dar mi-a scăpat a-l comenta, cum o fac în mod normal. Nu a fost cu intenţie. Scrisul, ce-mi era drag până de curând a devenit o traumă... Cum să nu răspund unui comentariu aşa de plăcut? Vă mulţumesc pentru atenţionare. Sper să mă înţelegeţi! Sărbători liniştite!

[Vasilisia Lazăr]

Observ că la toată lumea care a comentat ați răspuns, cu excepția mea. Probabil faptul că obișnuiesc să fac și unele observații deranjează, mi s-a mai întâmplat și la alte texte. Eu știam că scopul acestui site nu e acela de a ne aduce doar laude, ci mai ales acela de a ne îmbunătăți scrisul. Oricum ar fi, e deranjant pentru mine care nu am decât bune intenții de fiecare dată.

[Stanescu Valentin]

Chris, un gând matinal mi-a luminat dimineaţa. Eşti consecventă în pagina mea. Este una dintre poeziile care îmi plac foarte mult. Cadrul în care a fost creionată era în zona Metrou Eroilor pe când era un părculeţ pe aleile căruia încercam iluzii şi deziluzii. Sărbători fericite!

[Chris]

frumos! emotionant ultimul vers...

urme de paşi răsună grave

în alb decor din nopţi geroase

stârnind fantastice octave

am intalnit idei si imagini deosebite.

[Stanescu Valentin]

Grig, cred că  mulţi dintre cei care îşi aduc aici gândurile rămân în aşteptarea trecerii tale peste pagina gazdă. Comentariile tale elaborate, de mare deschidere, vin din experienţa de viaţă proprie şi din acumulările filozofice ale profesiei. Spui ’’ Poemul are magie și fantezie’’. În perioada în care am scris acest poem eram într-o nelinişte sufletească firească vârstei iar decorul m-a ajutat să-mi susţin gândurile până am ajuns acasă unde cuvintele s-a aşezat pe foaia albă ca nişte fulgi de zăpadă... Fiecare poezie are proza ei premergătoare, câteodată.

[Grig Salvan]

O îndelungă căutare și poate târziu sau niciodată găsire, un drum e viața însăși, către ceva anume, uneori fără să știm cu adevărat ce căutăm și spre ce ne îndreptăm, dar farmecul e drumul însuși, presărat cu emoții și trăiri, cu lumini și lumi ciudate, cu descoperiri de frumuseți și lucuri, unele cunoscute, altele necunoscute. Poemul are magie și fantezie, o lectură atractivă prin atmosfera stranie creată în această călătorie a sufletului.

[Vasilisia Lazăr]

atracţia telurică e crudă

Acest vers iese din ritm.

Fermecătoare versuri! Finalul sublim. Vreau să cred în „Adio, dar rămân cu tine!”. Știu că ați înțeles. Prețuire!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa, eram înainte de ’89 când mai aveam şi zăpadă şi ger binefăcător iar imaginile trăite îmi mai sunt şi acum în minte. Totul în numele iubirii: şi durerea şi iertarea şi speranţa-n alte stele... Câtă nevoie este de albul imaculat al zăpezii în stradă şi în sufletele noastre!

[Mihaela Popa]

minunat acest

"eu plec cu noi rămâi cu bine!"

în numele iubirii, totul se poate

admirație!

[Stanescu Valentin]

Dan, ’’alunecuş este pe stradă / la fel e drumul către tine’’ a fost, mai este şi va fi rând pe rând în sufletele oamenilor mai timpurii sau mai târzii în viaţă. Viaţa este o continuă  căutare a ceea ce a fost pierdut odată. Probabil de aici şi existenţa infinitului timp şi spaţiu!