Moțăiam în patul călduț.

Un pat din lemn, lung și lat de-ncăpeau și de-a lungul și de-a curmezișul vre-o cinci copchii cu tot cu mama lor.

Nu mi-i rușine să spun, am dormit cu mama până la doișpe ani.

Era mare bătălie pentru locul de lângă ea.

Mezina se alinta cel mai mult, onorata,

nimeni n-avea voie să-i ia locul,

ne uitam cu jind la ea:

- îți dau bomboana mea da sî mă lași…

dormi, lângă mine,

te-admir cum dormi,

nemaipomenit, ai

pleoapele blânde ca un înger,

dar nu țipa de parcă ai fi singurul în această celulă,

această sete nu este doar a ta,

sângerarea nu este numai a ta,

nimic nu este al tău,

nimic,

înțelegi?

înstrăinarea n-o poți avea nici măcar în somn,

fuga

         te lasă și ea,

beția singurătății, o poți râvni,

o poți…

mișcă-mă precum vântul suflă valurile mării

iar ea nu-l părăsește niciodată,

ține-mă, așa cum speranța leagănă tăcerea-n sânge

se pare, fiecare oră a zilei, a nopții se umple de tine,

clipele se cuprind

în liane

ochii mei se-mpletesc în ochii tăi, își spun: mai există zare, chiar dacă nu te uiți

la stele sau lună,

poate sunt prea bune sau oarbe, pentru tine

luna-n seara asta, iubite, înoată printre stele de parcă

mă țese-n pielea ta…

în fiecare dimineață soarele vine la mine,

mă uit pe geam, puțină lumină,

îmi pun haine ușoare,

azi merg eu la el,

ridic dealul,

cineva plânge (o fi o pisică, un lup) mă cheamă să-l iau în brațe:

- nu te speria, e din pricină c-ai dormit azi noapte cu luna,

miroși a lună, te confundă,

*

stoluri traversează cerul de parcă ar traversa ape

-n ochii mei, luna

plină,

gravidă mândră, își scutură brațele, le…

era să scriu despre un băiat năzdrăvan din măhală,

cu el și alți copii ne jucam pe toloacă,

ochi culeși din cireși, sprinten la cățărat,

nu-i era frică nici de gânsac,

ne măsuram, cine era cel mai înalt,

i-aș fi dat toți cârlanii, vacile, motocicleta lui tata,

dar

vară-mea îndrăzneață l-a luat prima de mână,

*

tot ce visam uneori era să scriu un poem,

despre colegul de bancă din clasa întâi,

apărea dimineața…

Mama era o femeie tare cumsecade, dar pe lângă cumsecădenia ei avea și un fel de-a fi rebelă

pe care noi copii nu-l pricepeam.

De exemplu refuza să vorbească limbi străine.

Nu înțelegeam de ce? era cel mai la modă lucru, semn că ești deja inteligent,

un om mai mari (cu o scarî).

Mama era o mamă tare cumsecade dar foarte căpoasă. Așa tata îi zicea uneori, în secret: - căpoaso,

vezi, ai di grijă...dar ea tot

refuza cu încăpățânare să lucreze pentru…

iar am dat di șel bucluc!

ce nevoie, ce năpastă,

n-apucai dezdrăgosteala

că în mine fierbe oala,

iaca, iaca, dă din coadă,

năvăleeește

cu alai și pază-n barbă,

poooposește-n flori din țâțî,

sfântul rai di pi vătrai,

soare-n plete,

vaaaaaiii vai vai

cum o dai și cum n-o dai, lumea-i alta,

naaaiii naaaiii naaaiii

de m-ai crede, de m-ai vede,

jur, pi mama, lumea-i nouă la…

fărâmiturile străbăteau văzduhul, ca fulgii

cădeau

și numai pe unde nu cădeau,

***

uriași din poveste, ne-adunam în jurul mesei,

mama, mulțumită ca o gherghină, râdea, alinta suflul zilei,

ne spunea istorioare de pe timpuri, turna-n farfurii, aducea pâine caldă,

apă,

nu-și făcea griji care-o fi cel de-i cădea firimitura de la gură,

povestea, râdea, turna-n farfurii, ne sorbea cu privirea,

 lăuda: - ochioși mai sunteți,

noi într-un…

stau pe chirostrii lângă cotlon,

în mâini țin o bomboană, un covrig

și ața,

o aștept pe veruța să-și spele fața:

- vezi, sî vii repejor, nu-ți rupi gâtul pi te miri undi,

cu-n ochi deschis, altul închis mă uit cum soarele se ridică cât mai sus

de parcă vrea să-l vedem numai pe el,

în spatele casei albinele-s mari gospodine,

zboară

zumzăie să trezească grădina, - florile râd,

mahala răsună, s-aude plâns-cu-râs de…

cu toate talentele pi cari li ai

n-ai

cum s-o faci pi hâtru cu ea,

nici cu muza nu ti pui,

închizi ochii, visezi iepi albi, 

o lași să doschească-n covată,

curețe izvoarele lumii, mângâie dealurile:-

lie lii, lie lii ciocârlii, zburdă-n glii și pustii pi undi nici vântul tămîi,

nu ti pui cu poezia badii,

nu ti pui,

mai bine prepeleac în căpița cu fîn…

praf di aur ieșea din aripi

intră-n mini di mă purta s-alerg pi toloacî, ca o potârniche,

închideam ochii, ridicam brațîli spri cer

deasupra capului țineam un batic di mătasî iar briza zîlii sî jiuca cu el,

lunina din chept se-mprietenea cu zborul iar

cea din tălpi cu pământul,

iarba,

roua,

polenul,

părul se-ngâlbenea la cea mai mică adieri di vânt,

îmi amintea di patul cu bunătăți din casa mari,

chișoarili spălati-n trifoi,…

sacralitate ursită în roșul din sânge,

vlăstari împletiți din înțelepciunea izbăvirii:

- Femeie,

nimeni niciodată n-a avut mai mare încredere-n noi decât bunul Dumnezeu,

cu toată dragostea sa ne-a-ncredințat sămânța rodului lumesc,

prin favoarea sa găsim desfătarea,

- Bărbate,

nimeni niciodată n-a avut mai mare încredere în noi decât bunul Dumnezeu,

ne-a încredințat izvorul vieții,

toată îngăduința sa ne-a…

fiecare viitor luminos ne seduce cu șoapte de vânt,

mângâieri din rază,

fiecare mângâiere poartă-n palmă cuvinte-nsuflețite,

fiecare cuvânt duce-n spate o amăgire,

o viață dusă pe gânduri,

să nu intre-n sevraj, din când în când mai ridică paharul cu vorbe la gură, ciocnește … tăcere,

mărturisește, tăcere,

tăcere,

iertare,

fiecare iertare e un mormânt lucid,

un mormânt limpede ca apa ce se uită și

se uită din urma îngerilor, înfiripați,…

I

aștept în stația dostoyevskaya

mișcarea de sub pământ pulsează

de parcă

în el s-ar afla o inimă

marmura

înfiptă-n călcâiul vremii îngheață picătura de sânge

vapori condensați, oasele, ace--nfipte-n pereți

genunchii tremură, vârtejul m-atrage ca o pâlnie: - cum ajung la prospekt mira

II

o întreb pe mătușa liudmila, așezată pe un scăunel micuț, cât o furnică

vinde floarea soarelui în stația lubianka…

adu-mi palmele-adânci și calde,

spumă din lapte, ca niște spectatori cuminți vom primi ce alții caută în fire de nisip

sortite atingeri, undeva, departe

lacrimile conduc lumea, de ce ne-am strica ochii blânzi de dureri cuceritoare

tocmai acum când deasupra noastră milioane de stele împărtășesc tandrețea luminii,

întunericul se aprinde, scânteia dă umbră,

să fie aerul vinovat de ne ținem de el cu ambele mâini iar sărutul cedează vântului tandru, 

cu brațele…

stăpânul zorilor a zis: - este ciudat să fiu aici

pe buze negre de ogor, în seara prinsă între stropi

copacii negri-mi dau fiori, - kalos gheron în haine ude,

cu plete-n cer și barbă lungă, lipsit de voie și opinci,

pătruns de ploi, strivit de griji, la fermă-n vale ține vaci,

misterul nu le-a părăsit, în tihnă rumegă-nțelept,

stăpânul zorilor a zis: - va ninge mâine și la bâlci.

e dimineață-n zâmbet spart de nins duios, de nins ciudat,…

Mamăăăăăăăăă!

Mă auuuuzi!

Lasă lâna din mâini ( se odihni și ea),

Hai la poartă, mamăăăă, să vezi cum, azi, trec Muzele,

Trec pe drum, prin gând și grădini,

Scapără-n ochi ca o lacrimă,

Trec Muzele, mamă,

Nu au plecat,

Uitele-s,

Uitele-s cum vin prin sat: - vin di la-nvățat dragul mamei,

Sprintene, grăbite,

Alteori spășite cu aere di zâne, cocheti, uitili-s cum poartă flori în…

era chemată di ochii îngrijorați și triști,

strigată di cei suferinzi, plânsul copiilor noaptea,

chinuri di nașteri, - cei ce caută lumânarea,

într-o zi

țața ileana veni la poartă:

- moș ion ti-așteaptă,

în tăcere

ca pentru o naștere

aducea apă proaspătă de-și spăla fata,

mâinile, picioarele,

(urmăream fiece mișcare), pregătea

lumânare din ceară de-albini, fir de busuioc învelite-n prosop florat,

la plecare,…

hodoronc bonc, tronc, hodoronc, bonc, tronc,

zângânit di oali-n toi, zarvă mari ca-n butoi,

scotocești șini oari la cotlonul șel di varî,

mama strigă din grădină: mâriuță hârnicuță

ia vezi mamii la fuguța șini dă coada prin oali,

să nu-ngăduie să cadă în șeaunul plin cu borș,

nu di alta, da pi sară, tat-tu vine-n trudă mari,

las să șii a pune masă, sfat și zel di zî rămasă,

hop țop într-un picior: nimeni mamă, șini să șii

că…