când mama trebăluiește

[Maria Mitea]

 

în depărtare se aud glasuri de copchii,

se bate țurca din greu, se-aleargă după minge,

gloata strigă: Gooooool!

-șini-o dat golu? – eu! - ba eu nu tu!

ionel se zburlește ca un cucoș,
se intră-n dispute,

 

pe dealuri, la vie, tractoarele huruie,

stropesc feteasca cu albastru de rusia,

 

pe drum trece vecina, duce sapa pe umăr:

- buna zîua țațî cati,

- buna zîua fa victorii, mergi la prășît,

- da mai am câteva sotchi di răsărită,

- n-am vorghit di multișor, 

poati ti oprești pi la mini când ti-ntorși,

 

stau pe prispa casei, cu-n ochi deschis, altul închis, 

miros ziua,

 a lene, mă uit

                           la cât soare crește în ograda noastră

[Maria Mitea]

Petruț,  Alexandru, Vasilisia, Vă mulțumesc din suflet pentru aplecarea asupra poemului! 

Vasilisia, adevărat, m-am jucat și eu cu termenii, și totuși am folosit ”copchii” în dialect, pentru că ”copii” sună nu chiar cum eram noi atunci, liberi, năstrușnici, dar și cu multe responsabilități, munceam la câmp, acasă aveam însărcinări clare de care răspundeam zilnic: dat mâncare la animale, apă, săpat grădina, măturat ograda, ... țin mai mult să păstrez imaginea de atunci, ce e autentic, și da într-un fel sacrific regula ... dar asta este. 

[Vasilisia Lazăr]

în depărtare se aud glasuri de copchii

Având în vedere cele două planuri, aici se impunea să spui „copii”, altfel ar fi trebuit să mergi pe aceeași linie cu întreg poemul.  Aici vorbești tu, cea care relatezi.

Emoționant. Finalul e cu adevărat reușit, acolo stă poezia.

[bolache alexandru]

Mie mi-a plăcut mult. Rupte din viața satului aceste versuri!

[petrut dan]

Te prinde genul plus că se observă plăcerea pe care o simți când scrii despre timpurile naturale și frumoase ale copilăriei și ținutului natal, finalul deosebit, cu drag!

[Maria Mitea]

În sud, 

(știu de ce zici că în nord :) 

toată Basarabia a fost stropită cu  ”albastru de rusia”  pân în 1989

[Dumitru Mocanu]

probabil undeva în nordul Moldovei :)

[Maria Mitea]

Mulțumesc, Ada! Mă bucură trecerea ta și semnul! Cu drag!

[Ada Nemescu]

Inedită această explozie de autenticitate.

aDa

[Maria Mitea]

Bună Monica,

Mulțumesc de vizită și semn! 

Adevărat, așa a fost copilăria, și satul, un tablou, Artă vie (cum spune Marina Abramovic, ”până și când bem un pahar cu apă e un act viu de artă  dominat de  - pittoresque -

Un punct, iar  cei din jur își jucau rolurile cu mare talent,  ca să savurez Spectacolul ” lăsam satul să ardă”  și îmi dădeam puțin timp să lenevesc la soare :) 

[Monica Pester]

Pitorescul împrăștie întotdeauna fericirea simplității și a prospețimii. 

Maria,