când umbrele se întorc

[Maria Mitea]

când umbrele se întorc, mai întâi, ascultă corbii, 

fluturii să atragă lumina își schimbă culoarea,

                                                                       se-ntunecă 

ca o mireasă părăsită, pădurea ce-mbracă-n ceață, 

nemișcată,

                   un mormânt, numără frunzele, 

adună picătură cu picătură,

fiecare ramură plânge: - ești Dumnezeul meu, 

 căldura din piept,  lacrima în care-mi aștern să visez focul,

frântă-n două

                          ramura cade 

pe rușinea din sânge clădesc cuibul, 

respirația ta mă sfâșie, și tot ea îmi unge rana

ca un narcis primăvara

                                           înfloresc în apă de umbre -  

când umbrele se întorc caută alinare

când umbrele se întorc caută alinare

când umbrele se întorc, ascultă corbii, 

fluturii să atragă lumina își schimbă culoarea - 

                                                                                    se-ntunecă 

[Maria Mitea]

Mihai, mulțumesc  de apreciere! Viața e  dramă, ce înseamnă ”acțiune” ... dar asta nu e grav, prob. e că noi vrem să o facem ”lollipop/bombonică” :) 

Gabriel, mă buucră mult aprecierea ta! Mulțumesc! 

Monica, adevărat, adâncul aparține umbrelor, iar umbrele se pun în serviciul poeziei, ..:) 

Alexandru, Mulțumesc mult, mă bucură!

Lorem, BUn venit pe pagină, mă bucură vizita și că ai găsit ceva plăcut! 

Vasilisia, mulțumesc de suport, și da, e de lucru :) ... îmi dai confidență! 

Petruț, mulțumesc de popas!

Chris, mulțumesc mult! Cu grad! 

[Chris]

frumos...

[petrut dan]

Sunt metafore reușite în acest poem ce îndeamnă la împăcare, meditare și evaluare, mi-a plăcut, cu drag! 

[Vasilisia Lazăr]

O lectură plăcută, dar sunt probleme mari cu virgula în general și, mai ales în versul fluturii să atragă lumina, își schimbă culoarea unde intervine între subiect și predicat. Recomand să mai studiezi Folosirea virgulei.

Cu drag!

[Mick Lorem]

O atmosferă exagerat de plăcută, chiar dacă e sumbră! Am citit cu deosebită plăcere.

[bolache alexandru]

Am lecturat cu plăcere!

[Monica Pester]

Când mergi prea adânc în tine, nu poți să nu găsești umbre. . . 

O meditație tristă dar cu atât mai binefăcătoare.

Maria,

[gabriel cristea]

Frumos tablou, iar finalul e magistral! 

[Mihai Katin]

pe rușinea din sânge clădesc cuibul, 

respirația ta mă sfâșie, și tot ea îmi unge rana

ca un narcis primăvara

                                           înfloresc în apă de umbre -  un dramatism  asumat si  daruit  atta de  sincer  ,un  narcis  al   fiintei  ce  vrea  sa se  desfaca  de fricile  singuratatii sau doar:

când umbrele se întorc caută alinare   ...cu   pretuire

[Maria Mitea]

Valentin, mulțumesc! așa este ce ar fi Lumina fără umbre, :) 

La jumătatea drumului doar umbrele te mai așteaptă,

Ce trist că noi oamenii încă nu am înțeles umbrele de unde vin și unde se duc, și cum crează, 

Cu mult drag de umbrele ce le alinți cu poezie !