obosești, și -

[Maria Mitea]

 

(versiunea ”crudă”)

Motto: ”El zice: - obosești și obosești și-

și o să dorm”


dar dacă somnul nu-mi va fi fidel, și mă va duce ca vântul,
printre văi și coline, printre pietre slefuite de buzele apei,
am sa mă opresc, si am să dorm (tot el promite),
n-am să mă prefac, chiar dacă pleoapele vor flutura ca fluturii dimineața,
iar somnul mă va ademeni cu visele răsăritului,
am sa mă opresc și am sa dorm adânc, sau poate ca un iepure,
poooaaateee
ca un câine ghemuit în cușca sa, când afară ninge peste catedrale, cu botul pe labe,
coada strânsă covrig, am sa dorm liniștit, indiferent dacă tună sau fulgeră,
sau ninge cald,
 doar așa, cineva, undeva, mă va vedea, va scoate cheia, va opri motorul,
știu sigur că se va opri și va spune: - cum să dormi singur, mă duc și eu la somn,

dar dacă somnul nu-i va fi nici ei fidel, iar
visele vor apărea ducând coase în spate să cosească iarba ce va crește în jurul corpului său,
să nu se înece-n clorofilă, în firele sătule de soare, și ploaie, - să nu
se-ngroape de viu în rouă și miere,
când dormi florile nu te ocolesc, dimpotrivă, te invadează cu mireasma lor ca pe un mort respectat,
te conduc onorabil, cu alai, pe tărâmuri știute doar de ele,
pe sub izvoare și rădăcini (ascunse de lumina orbului)


dar dacă somnul îl va aduce pe tărâmul somnului meu, iar eu nu voi mai avea vise, nici cuvinte,
nici lacrimi,
muți, vom dormi îmbrățișați ca doi gemeni în burta mamei,
pentru că așa începe oboseala
dintotdeauna



(versiunea prelucrată)


Când afară ninge peste catedrale


Dar dacă nici somnul nu-ți va fi fidel,
Te va duce ca vântul, printre văi și munți,
Printre pietre șlefuite de ploi părăsite,

Te va îngheța cum la-nghețat pe Otzi,


Convis, oprești, - ațipești iepurește,
Pleoapele nu au de ce să-ți fie devotate,
Pâlpâie ca fluturii după dimineața despărțirii,
Visele răsăritului te ademenesc,  - tot ce-ți dorești
Când afară ninge peste catedrale, e să dormi ca un prunc
În brațele mumei,


Dar dacă somnul nu-i va fi nici ei fidel, iar
Visele vor curge printre gene, ducând coase în spate
Să taie iarba ce crește în jurul corpului istovit -

Când dormi florile nu te ocolesc, - dimpotrivă,
Te vor invada cu aroma născută din voința de a nu fi disecate ca spicul,
Te vor conduce cu alai pe pământuri știute numai de cei morți,
Pe sub izvoare,
Pe sub rădăcini,
Să te salveze de lumina orbului,


Dar dacă somnul tău nu te va aduce pe colinele somnului meu,
Și nu vom mai avea vise, și nu vom mai avea cuvinte,
- Doi gemeni muți, în burta mamei,
Când afară ninge peste catedrale,
Se bat să-și facă loc spre soare,
Iar
Câinele stă la adăpost, ghemuit în cușcă,
Cu botul pe labe, coada strânsă covrig,
Indiferent dacă fulgeră sau tună,

Închizi ochii: - și dacă cineva, undeva, îmi va simți golul
cum respiră,
Și va intra
Să-mi cânte: - dormi adormi, visează pe genunchii mei

[Maria Mitea]

Mihaela, Alexandru,

Vă Mulțumes pentru tercere și semn!

Mă bucură mult!

Cu drag și Inspirație! 

[bolache alexandru]

Și eu optez pentru prima variantă însă cred că este proezie...

[Mihaela Popa]

și mie îmi place prima variantă, o simt naturală, firească, transmite emoție

[Vasilisia Lazăr]

Nu întotdeauna știrbesc, un text trebuie lăsat la dospit și lucrat. Nu întotdeauna forma brută e și cea mai reușită. Poezia e mai mult transpirație decât inspirație. Dar tu ne-ai pus două variante din care să alegem. Varianta a doua e mai slabă. Asta nu înseamnă că o poezie lucrată devine mai slabă, depinde cum o lucrezi.

[Maria Mitea]

Valentin, Petruț, Mihai, Vasilisia, Vă mulțumesc mult pentru lectură și semn! Mă bucură mult! 

Postarea în 2 variante este mai mult un experiment. :)
 M-ați ajutat să-mi dau seama că modificările știrbesc din suflul poemului. 

Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Tot pentru prima variantă optez.

Înaintea lui „și” nu se pune virgulă decât în cazul unei enumerări: și aia, și ailaltă, și ailaltă...

În aceste cazuri, nu are ce căuta virgula:

dar dacă somnul nu-mi va fi fidel, și mă va duce ca vântul,
am sa mă opresc, si am să dorm 

Am citit cu plăcere.

[Mihai Katin]

varianta  cruda  este  mai  rezonanta ,are adancimi   si  reflexii   metaforice   interesante, acest   semn  oniric este  mereu     o  sansa  pentru  adevarata inspiratie!

cu  pretuire!

[petrut dan]

Dpmd vedere varianta '' crudă'' transmite mai mult, le am citit pe amândouă, pe urmă am simțit dorința/nevoia să revin la prima variantă, a doua mi se pare diluată, dar autorul decide, eu ca și cititor așa simt, cu drag!

[Stanescu Valentin]

Maria, iată interferenţele despre care vorbeam cândva: PROEZIA şi POEZIA ei. Dacă veneai şi cu variantele următoare ai fi ajuns la Valentă, ai fi ajuns la TANKA sau HAIKU.... Uite că se poate să avem şi povestea din spatele poeziei. O fi bine? Nu o fi bine? Eu, adeptul catrenului bine împăturit, greu muncit, consumator de viaţă am acceptat cu greu versul ’’liber’’, ’’alb’’ şi chiar am avut tentative, unele reuşite... dar pe care le priveam ’’proezistic’’. Până la urmă, câtă poezie poţi întâlni într-o proză izvorâtă din trăiri neimaginate! Felicitări!