așa cum era ea

[Maria Mitea]

de mă provoca să-mi doresc alta,

în mintea mea aveam o alta: sofisticată, părul scurt,

manichiură,
țuguia buzele când bea ceai, în plus, ținea degetul mic atârnat în aer, 

cum unii visează azi la o poezie nouă,
visam la o mamă nouă, fudulă, 

dar mama era mama,
nu o dezbărai de pe drumul ei nici c-un buldozer john deere,

zi și tu, cum să-ți placă așa mamă,
nu renunța la ea nici să-i fi dat milioane,
din cauza asta mă făcea și pe mine să mă simt îmbălsămată, tocmai
când fanteziile despre cum aș putea fi îmi bântuiau mintea ca furnicile-n mușuroi,

justificam dorința pentru un alt fel de mamă în mii de feluri,
mă bazam pe aceste închipuiri adânci și mă consideram mai bună decât ea, 

fără voie, am luat sandalele sorei mai mari,
cam largi, dar nu era bai, să arăt ca la civilizație era tot scopul, 

cocoțată de-mi tremura tibia,  speriată de ciori, bătută de vânt,

mă clătinam ca un copilaș care învață să meargă,

”ce norocoasă e mama că a venit cu mine la oraș, 
să vadă și ea lumea,
să învețe viața adevărată” 

dar, 

mama era mama,

pășea calmă,

zâmbea în colțul gurii

din spate, ” vai draga mamii, ce te-ai mai înălțat,
ești mari,
și rochia di la tania ti prindi ghini,
zici că ești orășeancă” 

[Chris]

impresionant tablou...

[Mihaela Popa]

răscolitor...

"dar,

mama era mama"

[Maria Mitea]

Bună Valentin,

Zice că semăn cu mama. 

Mulțums de semn! 

Ne citim, 

Maria, 

[Stanescu Valentin]

Mama era Mama… Ce-ar zice fiica ficei despre mama ei?

Semn de trecere!