în lumina de lămâie

[Maria Mitea]

iubire incurabilă, hai să zburăm din nou pe mătură,

nimic nu poate fi mai răsplătitor decât statul în aer, să

jonglezi cu bile aurii,

                                      admirând fluorescența,

iubire inoperabilă, urcă-te pe scena luminată,

nu vezi cum flăcările mănâncă oxigenul,

iar suspensia aeriană arde ca alcoolul pe vată -

- un alchimist, îți frige stomacul să te simți iubit

[Vasilisia Lazăr]

O lectură plăcută, citit cu drag.

[Grig Salvan]

O iubire năzdrăvană și jucăușă prinsă într-un joc funambulesc, o scenă de teatru modern cu decor suprarealist, o lectură interesantă.

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere...

[Chris]

foarte frumos!

[petrut dan]

Chiar că ''îți frige stomacul să te simți iubit'' -acest poem cu lumina lui de lămâie și puterea de seducție bine dozată, cu drag!

[Maria Mitea]

Valentin, mă bucur mult  că ai găsit un zâmbet aici, da, e o  mică parodie dedicată obsesiei lumești, numită dragostea. :)

Cu mult drag, sănătate și poezie! 

[Stanescu Valentin]

Maria, frumos îndemn adresat iubirii visătoare a copilăriei. Copiii din noi ne strigă la joacă iar noi ne-am pierdut printre dunele arzătoare ale vieţii, nu îi mai vedem, nu îi mai auzim... Bine a spus un mare om din neamul nostru ’’Când nu mai suntem copii, am murit demult’’. Am reţinut combinaţiile de cuvinte: ’’ admirând fluorescența polenului’’ ‚’’ nu vezi cum flăcările mănâncă oxigenul’’. Felicitări pentru zâmbetul pe care mi l-ai aşezat pe faţa crispată de acest februarie anost!