strigătul meu amplificat de sute de cărți

o mână de copii în învălmășeală compun

frumusețea morții

nimeni nu știe unde ne va duce victoria



te recunosc după cuvântul

mamă

numele de erou mă apasă

entuziasmul își face de cap în suprarenale

dependența aglomerează sângele

buzele

vineții la presiunea străzii

femeile din planul cuiva de sus

primesc aplauze

și promisiunea unui loc în atenția publicului

există orice

nu și finalul despre…

după ce tata a murit mama

s-a închis în camera ei din care nu s-a mai auzit nimic

mă întrebam dacă  timpul va schimba orele târzii ce ne lăsau gustul acru

ca după o noapte pierdută când nu puteai să-l scoți din gură decât

după fumul unei țigări

nu aveam curaj să ies printre oameni

cu ochii în fundul capului

ai mei mi-au spus

o să te ducem la școală și-o să vrei să privești în jur dar să nu te uiți la

ceilalți…

ca un pește murdar ce se retrage în adâncul sărat al misterului vieții

instincul de conservare

mă face să caut prin memoria speciei

un cuvânt costă scump

dar nu atât să-mi explic temerile

sau convingerea că dragostea nu întârzie

o sarcină de numere la un moment dat face implozie

dar mai ales obsesia pentru părul tău ca formă de supraviețuire

demonstrează cât îmi este familiar concepul atracției

între plus și…

prin ce se leagă omul de pământul său,

ce forțe interioare îl țin precum gravitația-

muncile câmpului,

dragostea pentru părinți,

ura?

copiii îi mor de boli scumpe

soția la naștere

și totuși

doar când pământul este amenințat devine neliniștit

de parcă și-ar înfrunta soarta

mai mult decât câmpul care îi dă hrană

la timp

se roagă pentru ploi

mai mult decât buștenii care îl încălzesc…

parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul…

bărbații privesc cu invidie

sunt genul care promovează arta conflictele economice

progresul relațiilor

sexuale

misterele din cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

greierii umblă ca după mort

de parcă s-au trezit cântând

la beție

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul…

Mi-au adus ce-a rămas de la alții. Am aruncat farfuria cât colo.

Iar m-au bătut. Mi-au pus foarfeca-n păr, m-au târât, m-au călcat

în picioare.

Le-a fost frică prea mult. Doar viața poate lovi așa de rău.

Stăteam cu mâna întinsă, parcă cerșeam. Nu știam ce se-aude: apa din streașină

ori sângele meu, clocotitul.

Ceilalți copii dormeau prost; dădeau vina pe mine. Educatoarea și-a scos haina și-

a zis: nu așa se educă un suflet!

Am început…

se presupune că nu-mi cunosc viitorul dacă

pe la spatele meu oameni lipsiți

de prejudecăți

lasă răul să se vindece

singur

din aproape în aproape

de parcă s-ar lua după Madonna cu pruncul-

emoția femeilor ia formă de zîmbet

la ideea de mamă

fără vreun gând nepotrivit îți privesc trupul

mi se pare sau ai niște culori pe care nu le-ai purtat

niciodată

până acum nu am știut cum să-ți…

precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți

te fac să crezi că e goală

descopăr imagini cu oameni dansând lângă focul din vatra

de lut –

avansul misticului în fața științei

pune deoparte din căderea omului câteva mere

ce nu vor ști niciodată de ce se sperie o femeie

de parcă ar refuza cereri în căsătorie

fără să se gândească

la moartea lentă a propriului trup

la urmările faptelor pentru…

simplu spus nu adorm fără să-mi pun țigara pe geam

fumul să-mi abată privirea departe

altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte

nu veneai iar eu mă bucuram precum pruncii

ziua-ntreagă să fiu prim-ministru acasă

obiceiul meu preferat cu prieteni bețivi și cu verdele luncii

să cădem de acord prost e celui ce-i pasă

ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii

îmi pare că…

împodobită-n haina mea de lutru,

vestala neplătită de fecioară 

iubea un dumnezeu mai mult neutru,

să fie răstignit a doua oară.

din marile poeme curs-au lacrimi,

umbream şi eu, fermecător şi straniu

somnambulismul nopţilor de patimi,

cu-asexuate trupuri de uraniu

ce explodau prin xeroxări de gesturi,

nereuşindu-i vraja, uneori,

apusul închegat cu-atâtea resturi

zâmbea semeț la supa grea de…

azi m-am întors

viu

din punct de vedere juridic

acasă

în ținuta obligatorie

cineva strigă Hristos

a

înviat scot pistolul suflu în lumânările aprinse

pentru sufletul meu

mă pipăi să înțeleg ce s-a schimbat

în poziția soarelui

vecinii se dau la o parte

rudele de gradul întâi

poate am și eu o iudă rătăcită prin neam

cineva pe care să mă răzbun pentru tot ce-am uitat să

iubesc la…

că romantismul a murit

mă contrazic bomboanele cu lichior

de lângă poza cu plaja

de astă-vară

nu mai există sare

în mare

câteva urme spre felinar  schimbă percepții

ți-ar trebui niște ruj

o brățară cu perle akoya

și ceva petale pe trup sau poate un pic

de floarea-soarelui

în priviri

numai un idiot își poate ucide fabulosul

din operă 

pentru ca nu cumva talentul să se transforme…

în fiecare dimineață fac cizmele tatei, mamei

apoi bocancii mei cu talpa dezlipită

și dacă ar fi sunat aeriana ori scutul de la Deveselu

ar fi cedat

la fel

mi-aș fi început ziua

după rugăciunea cuprinzătoare

Doamne, știi!

cafeaua  amară&rația de tutun

din partea bunicului

bucata de ziar cu Hitler ordonând invazia Rusiei

Cancelarul părea un om blând

chiar plăcut de soartă

aproape un geniu a…

ceea ce fac implică o anumită stare și abilități

mai mult decât amestecul de medicamente și alcool

inițial mi-a plăcut să dorm singur

în poziția consacrată vieții în starea ei pură

nu puneam întrebări

doar ceream

câte-o carte până întrebările pe care le aveam

nu-mi mai erau de niciun folos

timpul căruia aparțineau se îndepărtase atât de mult

încât nicio gândire

niciun sistem filozofic

nu mai era capabil să…

de obicei îmi aleg

cuvintele

știu câtă presiune sunt în stare să creez și

mai ales cum să-mi folosesc știința de a pune mâna

sau limba

cel mai mult

umerii mă solicită din cealaltă parte

sânii îmi micșorează orizontul

simt lumina între ei cu aceeași viteză

cu care gândul unui bărbat

ocolește pe la ecuator spre cea mai apropiată intrare

în trup

asemănător unei insecte supuse procesului

de…

în fața casei proprietarii cu bani

au făcut ziduri au asfaltat cuiburile de cârtițe

cu sufletul împietrit umblam după melci

convins de frumusețea pământului

până la calea ferată am strâns semnături

pentru lanul de grâu ce tremura sub picioare

într-o intersecție pe un lemn de căruță

așteptam transportul cu materiale

de construcții

i-am spus

șoferului

drumul urcă la viile oamenilor să nu te oprești

ai…