elementar

[petrut dan]

împodobită-n haina mea de lutru,

vestala neplătită de fecioară 

iubea un dumnezeu mai mult neutru,

să fie răstignit a doua oară.

 

din marile poeme curs-au lacrimi,

umbream şi eu, fermecător şi straniu

somnambulismul nopţilor de patimi,

cu-asexuate trupuri de uraniu

 

ce explodau prin xeroxări de gesturi,

nereuşindu-i vraja, uneori,

apusul închegat cu-atâtea resturi

zâmbea semeț la supa grea de spori.

 

ocean primordial fără bacterii,

dintre membrane îngereşti şi nude,

hipnotizam cu ochii de haterii

mulţimea maculatelor feude.

 

iluminând pe bolta-n care creşte

un zeu executat milităreşte.

[Chris]

foarte abstract! ca un tablou la care te uiti si-ti place desi nu stii ce e :) cuvinte folosite cu sensuri ciudate, dar care au sens... dar eu citesc si (mai ) scriu sf, deci am o justificare...

[bolache alexandru]

Deși în vers clasic, poezia este într-adevăr ermetică. Nu lipsește bineînțeles elementul religios, fie el și al unui alt Dumnezeu mai neutru... Nu ne rămâne decât să admirăm imaginile unui nou ocean primordial din care poate că universul va fi mai bun chiar dacă sau poate taman de aceea zeul este executat militărește!

[Monica Pester]

Și dacă tot a intrat în scena comparației, maestrul simbolismului, Ion Barbu, nu aș putea fi departe de părerea că, în acest discurs poetic, sensurile se înșiră, unul din altul, ca printr-o arhitectură matematică, evocând intr-un fel, misterul Șirului de numere al lui Fibonaci, aducându-ne astfel, mai aproape, ascensiunea și dimensiunea lui Dumnezeu.Poetul ne supune în acest fel să medităm la întreg proces al facerii, el însuși punându-și întrebări și lăsând să îi intuim incertitudinile. Chiar dacă pare abscons felul de exteriorizare, simt o zbatere, o luptă interioară pentru clarificare lăuntrică a unui suflet încercat ce își cere liniștea. De la un Dumnezeu încă necunoscut în totala Lui măreție. Poete, mă înșel sau nu, rămână această părere și repet admirația mea pentru puterea incursiunilor tale profunde.

Poete,

[Vasilisia Lazăr]

Întrebată, mai de mult, într-un interviu, de ce se citește tot mai puțin în ziua de azi, în timp ce se publică tot mai mult, printre alte cauze pe care le-am considerat eu, am menționat-o și pe aceasta. Mă citez. :)

Pentru că uneori se scrie extrem de vetust, alteori doar pentru elite. Acesta reprezintă încă un motiv de scădere al numărului cititorilor de literatură contemporană. Opinez că un scriitor trebuie să fie doar cu câțiva pași înaintea cititorului. Dacă e învechit, cititorul va prefera autorii certificaţi de timp, dacă e ultraavangardist, va fi vizitat numai de iniţiaţi. 

Am încheiat citatul. Al meu. :)

Știu că n-o să-ți placă acest comentariu, dar cum nu mă consider o inițiată, o să mă opresc doar să admir, fiindcă de ce să nu recunosc, îmi place, chiar dacă nu înțeleg... Iar titlul parcă mă ia la mișto. :)

Cu plăcerea lecturii! 

Ceea ce am spus aici e cu referire doar la poezia aceasta, tu știi că ești printre puținii poeți ai mei preferați. Sper să nu fie cu supărare.

[Nikol MerBreM]

Am tot citit și-am recitit, ba m-am dus și la dicționar pentru haterie și m-am minunat de curioasa creatură și recunosc, m-am minunat și de creație :). Că fascinează prin însăși misterioasa supă a versurilor cu gust de început de lume, e clar, dar sunt convinsă că dedesubturile nu le-am prins și nici nu cred că-i bai, dar după obicei, las aici ce a perceput ochiul curios al cititorului-haterie. Cum spuneam, îmi pare o atmosferă de început de lume, de la vremea facerii lumii, dublată de tușele unor experiențe personale, cu imagini care mă duc când înspre poezia criptică a lui Ion Barbu, când înspre un fel de luceafăr inversat. Și cam atât. Elementar, dar complex!

Drag,

Nikol

[petrut dan]

Ada, mulțumesc, mă bucur dacă ți-a plăcut, drag!

[petrut dan]

Monica, desigur că poți reveni, apreciez cuvintele lăsate și prezența în pagina mea, cu drag!

[petrut dan]

Dorina, mulțumesc frumos, bună dimineața, drag!

[petrut dan]

Gabi, mulțumesc pentru lectură și apreciere, cu prietenie!

[Ada Nemescu]

O bombă metaforică!

O concentrație periculos de fermecătoare, încât cititorul își pipăie sufletul impregnat de parfumul rar al  unei poezii rare... 

apusul închegat cu-atâtea resturi

zâmbea semeț la supa grea de spori.

Cum să te simți? Cititorule... agresat de atâția fiori?!

aDa