Of fato ce-mi faci tu mie..

[Dragoș]

Of fato ce-mi faci tu mie...

Nu-nteleg ce vrăji mi-ai făcut..

Dar în seara in care te-am cunoscut

Mi s-a pus pata pe tine

Și am știut din prima ca vreau ceva cu tine.

Și ce dacă ești mai mare?

Inima nu face diferențe.

Mă iei.. mă crești.. și mă iubești..

Lângă tine prințeso, îmi găsesc liniștea

Pe care sufletul meu a tot căutat-o de multa vreme 

Si langa tine... Tot haosul meu chiar are sens

Și tot ce știu că vreau cu tine

Este sa construiesc ceva frumos.. de viitor...

Eu și tu... Sub clar de luna..

Să ne iubim.. ca doi nebuni

Să uităm de griji și de probleme

Să ne alintam.. sa ne îmbrățișăm..

Să nu te mai las sa pleci de langa mine

Pentru că tot ce simt eu pentru tine...

E mai presus decât orice sentiment de iubire 

Pe care l-am simțit vreodată pentru cineva.

Și încă ceva, și pot sa o zic din suflet,

Da, stelele sunt frumoase când luminează seara,

Dar nimic nu se compara, cu ochii tai.. aprinși ca para...

[Grig Salvan]

O declarație de dragoste impetuoasă și furtunoasă, simplă și sinceră, cu mult entuziasm și mult suflet, dar cu mai puțină poezie propriu-zisă, care presupune un limbaj poetic mai aparte, metaforele în primul rând caracterizează limbajul liric, dar și evitarea locurilor comune, adică a expresiilor banale pe care le regăsim în toate textele scrise de toată lumea pentru persoana dragă. Există în text material pentru o frumoasă poezie de dragoste, dar cu condiția de a găsi niște figuri de stil mai originale și de a evita anumite expresii banale arhi-uzate. iar ca o mică observație privind redactarea, după interjecția „Of” se pune virgulă, la fel după „fato”.