Știi cum plâng vulturii, i-ai văzut vreodată

Când pliscurile lor de oțel și le sparg

În singurătate de-o cremene moartă?

Și ce crezi că fac ei, apoi? Plâng și tac.

Și lacrima cade pe setea de moarte

Iar arma cea frântă renaște în timp

Smulgându-le gheare și penele toate

Și ce crezi că fac ei apoi? Iarăși plâng.

Și-n vaietul lor e durere, nu milă,

Acești prădători cu aripi de oțel

Decât să devină o pradă umilă…