Să tâlhărești cu vorba

prin bâlci, dugheană, iarmaroc,

nu-i cel mai mare rău

al omenirii,

dar ca să minți că dragostei

i-ai tălmăcit lumina întru scris,

în veci n-or să ți-o ierte trandafirii,…

Dacă-ai fi muritoare,

aş zice că norilor

le-ai trăit pe rând vieţile.

Mi-aş explica atunci

de unde-ţi vin tristeţile.

Dacă-ai fi muritoare,

te-ai înfiora de spaimă, de frică,…

Nu văzuse niciodată

cum ar putea un înger să-nflorească,

și totuși pentru el 

a fost spăimântul,

cu mult mai mare,

văzând înfricoșat în fața lui

lumina întrupată.

Am împărţit Eufratul în două.

Mie

mi-ai dat jumătatea revărsării

asemeni privirilor tale

şi ale mării

din depărtarea tristă.

''Pentru zei, mi-ai spus,

nu există …

Pe tot ce-s sigur,

şi n-am ispititor al îndoielii

să-mi închidă cartea,

pe tot ce-s sigur,

şi în ogradă şi în vatră,

e toată bogăţia-mi de nedelc,

de melc,

umbra vieţii mele -…

Chiar dacă beznei

îi dă 

vedenia luminii,

cărbune n-are iasca,

nici amintiri de jar.

Îmbrăţişarea jertfă îi

din frumuseţea cea…

Ninlil, 

eu cred că am visat.

Era ca un a fost 

ce din neunde suie.

Te coborâseşi din statuie

şi ai venit la scaldă.

şi se făcea că-s râul Eufrat,

că fără de lăută,…

''Ce bine-ţi stă

când te îmbraci

cu-o moarte oarecare,

amirosind a iarbă şi a lut!

Oare gelos,

cum n-ar putea să fie

Eufratul

văzând cum te…

A câta oară,

tristeţea ta, mi-ai spus

s-o torc din fluier de pământ,

până-n livezile

ce-n roşu înfloresc

la căpătâiul soarelui apus?

A câta oară,

tristeţea ta…

Când vinu-ţi cer,

din neam domnesc şi vechi,

de ce-o fi oare tristă

roua

purtată la urechi,

când cu cârcel de aur

o povestesc…

Cum poate focul

rărunchii lui să şi-i devore

şi diamantele

să şi le-mproaşte în risipă?

Regină,

chiar cenuşă, tăcere pe ilău,

m-aş zvârcoli în ea…

Tu ştii ce ştii

când din lăută-ţi cânt,

că simt cum treci prin boarea-mi

ca umbra otrăvită prin cuvânt,

câteodată,

verde ca de cobră,

iar alte ori,

precum privirea ta de…

Letopiseţul tău pe lut, cu ce-ar putea să-nceapă?

Tu,

trestie când luna şi-o adapă,

tu,

duhului pricină

de-a văzduhul,

pe care nici al tău nu-l pricepu,

tu, apelor lumină…

- Când salcia,

cu creanga părerilor de rău,

se-apleacă peste Eufrat

şi verdele-i sărută,

vom fi doar noi

şi nimeni să ne vadă...

Pe umăr lasă-ţi capul tău…

De n-ai fi tu, iubire...

Ereşkigal, (1)

stăpâna pe umbre şi tânga

Subpământeanului Tărâm,

au unde poarta ei i-ar fi?

Ninlilul meu, Regină…

Ninlil,

cântarea vie-a sufletului meu

şi lumii

luminânda cea dintâi!

Nu poate fi

adevărată nemurire,

de moartea ta

prin moarte nu se…

Năvodul,

bogatelor ape le-a fost voievodul,

cum încă spun unii,

vrăjite adâncuri prăda

rostogolind pe țărm

argintăriile lunii.

Jumate din mare-l știa.

Vânjos voluptății,…

Ninlil,

regina primului văzduh

şi-a aerului doamnă,

de ce-mi vorbeşti de veşnicie,

tu care-o porţi,

dar nu-i ştii ţesătura?…

''Sorbind ne-ngăduitul amar gust de lumină,

cu spin de cui mi-e scrisul pe lut, la Eufrat.

Dacă-ți respir văzduhul, cât îți mai ești regină?

Ca-n gemă, duh și chipul cu stih ți le-am săpat.

Ninlil, șoptiri de trestii cucutelor din strună...

Cum doare-n verde cerul…

Pre numele lui, Sanherib

lăuta-și grăia spre Regină:

''La noapte

o să-nflorească mărul,

timp alb care doare,

că tu ești Regină,

iar eu doar…