PSALMUL CRĂCIUNULUI
De tot ce-i zapis condamnarăm tocul!
Dar mâna? Dar cerneala - plânsul minții?
Mă frige frigul mult mai iad ca focul,
Că-mi vine vântu-i să îl mușc cu dinții!
E-n locul nostru! Cine-i vinovatul?
Zi-i, minte care minți spre a fi minte!
Prin bolniți ce-mpecabil alb, halatul,
Miros din abatorul de cuvinte !
Doar peștera... Nu-i inima, umila?
Ce îngeri n-au știut ea prea-ades le
Ascunde în altar, precum Copila
Tot necuprinsu-i L-a culcat în iesle.
Suflarea ei pe Dumnezeu atinge,
Cu numele Mariei cerul ninge!
DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Gabriela! An Nou fericit!
CRACIUN FERICIT! MA INCLIN!
Mulțumesc, domnule Bolache!
Am citit cu liniște și bucurie!
Îmbrățișări întru numele Domnului, Nikol!
Bucurii și lumină! Mulțumesc. domnuleda Coza!
Mulțumiri și bucurosde revedere, Elena!
Îmi era dor de versul dumneavoastră! Aşa este, trupul e uneori de condamnat, mintea, uneori, de minţit, doar inima ne mai salvează :)! Cât de frumos: "Suflarea ei pe Dumnezeu atinge/Cu numele Mariei cerul ninge!"
Cu drag,
Nikol
O încântare!
da Coza
Înălțător imn!
Sărbători cu liniște și pace sufletească!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE