În templul şi bordeiul lor…

[Dumitru Ichim]

Pe tot ce-s sigur,
şi n-am ispititor al îndoielii
să-mi închidă cartea,
pe tot ce-s sigur,
şi în ogradă şi în vatră,
e toată bogăţia-mi de nedelc,
de melc,
umbra vieţii mele - moartea.

Pe-a ta,
ţi-a dăltuit-o-n piatră
netotul,
crezând că focul vinului etern
cu izul din lumină,
poţi să-l măsori
de-a sfoara şi de-a cotul.

Lor, lasă-le Regină,
prin ceţuri de tămâi,
doar închinarea de obor,
încremenirea coapsei
şi-a sânilor ce-au tresărit sub daltă,
că li-i de ajuns statuia din Nippur,
din templul şi bordeiul lor.
Lumina mea, 
cu-o veşnicie mai înaltă,
în braţe şi-n stihira mea rămâi,
duh de rubin neîntinat 
de raza ce-nvecheşte cu târziul.
Mai vie decât viul,
ca jarul din a inimii căţuie,
tu nu auzi adânc şi depărtare
pe ţărmul vorbei frământând
albastrul miilor de ani,
dar fără cheie-n
aceeaşi întrebare?
Au te prefaci că nu ai şti
că dorul tău şi-a pârguit
luminile, când îi sărut
cireşile amare,
că lumea iar e-n început
ce doar prin noi şi-l suie
cu flăcările nopţii de april?

Ninlil,
livada mea ce o adună stupul,
grădină cântătoare de frumseţi,
când mângâi părul tău
şi trupul,
precum lumina adâncile-i tristeţi,
ia moartea mea,
ofrandă ce nu are preţ,
că alta n-am
nici în ogradă, nici într-al inimii coteţ.

De tu mi-o bei ca pe-un ulcior,
fără de moarte, dar cu tine-n braţe,
cum aş putea să spun
că-s muritor?

Stihira mea, cântat de mirodenii,
ia-mi moartea!
Poate-o fi bună de ceva.
Sărută-mă,
numai cu-n sfert din veşnicia ta,
că bratele-mi de restul,
n-ai nici o grijă,
flămânde, 
se vor descurca.

[Dumitru Ichim]

Vă dau soluția pe jumătate. E un ichimism. Ca să rezolvați și partea a doua întrebați pe cineva care poartă numele

Nedelcu.

Ps

Ați câștigat numai un țap de bere sumeriană

[Ion Lazăr da Coza]

Gata, știu: nedelc e un delc ne, da?

[Dumitru Ichim]

apreciez, Corina!

[Corina Militaru]

Absolut minunat! :)

[Dumitru Ichim]

Poetul pe ce e sigur e moartea lui. Pentru moarte el lucrează o viață ca s-o câștige. Moare în fiecare zi. În vreme ce o persoană își dăruiește viața pentru cineva să-i arăte iubirea Sanherib îi oferă Reginei moartea lui. Fără de moarte mai putem să-l numim muritor? Nu.  Și mai ales dacă și Ninlil îl ține în brațe. Nu e curios? Logică ichimiană!!!!

Mulțumesc, doamna Sofy, pentru frumoasele cuvinte!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide, pentru bucuria semnului de lectură!

[Dumitru Ichim]

Vai, vai...Blestemul lui Ninlil! Eu al scris BRAȚELE , și mi-a ieșit BRÂELE. NEDELC, dacă știți ce e vă dau o halbă de bere în Nippur. V-am mai spus că sumerienii au inventat ce e mai bun din lume: sanheribele și berea! Recunoscător că mi-ați atras atenția de dactilografiere. O zi bună domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

nedelc?

braele?

Remarc, și nu de azi, cumințenia declarațiilor de dragoste, fără a fi... chiar pudice.

da Coza

[Valeria Merca]

...
''Lumina mea,
cu-o veşnicie mai înaltă,
în braţe şi-n stihira mea rămâi,
duh de rubin neîntinat
de raza ce-nvecheşte cu târziul.
Mai vie decât viul,
ca jarul din a inimii căţuie,''...

Semn de incantator popas! 

[Sofia Sincă]

Îndrăgostitul din Summer și lumina sa țâșnită din focul iubirii... Inclusiv moarte poartă lumina reginei sale, ființa supremă, absolută, eternă. Lumina mai este și simbolul legăturii lor platonice, dumnezeirea lor și savoarea poemului.

Am citit cu încântare.

Sofy