Balada năvodului ajuns în sfeşnic

[Dumitru Ichim]

Năvodul,

bogatelor ape le-a fost voievodul,
cum încă spun unii,
vrăjite adâncuri prăda
rostogolind pe țărm
argintăriile lunii.

Jumate din mare-l știa.
Vânjos voluptății, regal,
de prințese poftit prin cotloane!
Împărătesc în frânghii și odgoane,
că spre păcat osânda-și tremurau
toată noaptea
valurile
cerșindu-i măcar o umbră, floral!

Cu vremea
chiar crudul de rodie-i coajă!
Năvodul, curvarul în faptă și mreajă,
din neam cu catargul,
stăpân nemilos cu tot largul,
bicisnic ajunse, grămadă de ațe,
prin lotcile sparte,
cu vântul prin zdrențe din veacul de vrajă.

 

***
Zvârlit, asemeni lui,
pre toți ai tăi cunoaște-i
și după floare și după rod!

Prinț altădată, bietul năvod
pierdut printre alge
și mătasea broaștei
aproape putrezise.

Pe malul mării, ca-n vise,
luceafărul se joacă de-a cleștarul,
când peste prag de seară
în fața lui, cu brațe-ncrucișate,
se-oprește Prisăcarul:
”Năvodule,
spre fructul meu de ceară,
ridică-te și dă-mi măcar o sfoară!
La disperarea mea,
mai ai vreun fir de ață?
De când ți-aștept nuntirea
făcliei

să-și înflorescă mărul!
Nu cu beton
e drumu-nalt spre veșnic,
ci-o ață,
subțire cât e părul;
de poți ca să mi-o dai
te-oi înălța în sfeșnic!

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc foarte mult, domnule Roman!

[Dumitru Ichim]

Apreciez, doamna Agafia, că ați recitit cu plăcere.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Sinca, pentru frumosul comentariu. Mâine mergem în Nippur...să ne întâlnim cu Ninlil.

[Agafia Drăgan]

Recitit cu multa placere. Pretuire!

[Sofia Sincă]

Pilda modestiei. Orice strălucire poate pieri.

Formulat ca de obicei într-un text arhaic dar inedit. Personificarea năvodului aduce ineditul.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc,domnule da Coza, pentru vizită și comentariu!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu s-au închis ghilimelele!

Și totuși cum rămâne? În text e ce-o ață, iar în comentariu ci-o ață?

Limbajul ușor arhaic completează fericit pilda din poezie.

Încântat.

da Coza

[Valeria Merca]

D-le  Ichim, cand va citesc poezia, sunt atat de concentrata pe continut, incat o eroare de redactare, sau din neatentie mi-e imposibil sa o sesizez.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide! A se corecta: ''ce-o'' cu ''ci-o'', ci o ață

[Valeria Merca]

Plina de invataminte  aceasta balada...

''Nu cu beton
e drumu-nalt spre veșnic,
ce-o ață,
subțire cât e părul;
de poți ca să mi-o dai
te-oi înălța în sfeșnic!''''

Acelasi incantator popas.
Aceeasi Admiratie!