Ninlil semna cu spicul de grâu

[Dumitru Ichim]

Ninlil,

cântarea vie-a sufletului meu

şi lumii

luminânda cea dintâi!

 

Nu poate fi

adevărată nemurire,

de moartea ta

prin moarte nu se suie.

Totu-i zidit pe sâmbur,

dar numai moartea

ştie să-l citească,

aşa cum fără tine,

Regina mea şi a văzduhului,

iubire-n lume nu e.

 

Ce zeu din tagma ta

ca mine ar putea să te iubească!|?

Tu,

răsărit al meu fără de seară

ce-n templul inimii ţi-l port!

Răspunde-mi despre zeii tăi:

Cum poate fi nemuritor un mort?

Vezi crinul? Este,

că văzduhul iubirii tale

ţi-l creşte respirându-l,

iar frumuseţea lui de zici că-i moarte,

cu firul din sămânţă-l trece peste.

Dar zeul? El doar există.

Nu e născut, ci doar făcut.

Din piatră e cioplit,

chiar dacă-i ametistă,

el nu cunoaşte viul care este

îmbrăţişarea şi sărutul,

aşa cum eu ţi le-nfloresc

cu lutul,

cântare vie-a sufletului meu

şi luminândă!

 

Stihira vieţii jertfă ţi-o aduc

ştiind cum să-mi îmbrac argila.

Ninlil, Ninlila,

din vinul nemuririi dă-mi să-ţi beu

din taină cu sărutul,

cântare vie sufletului meu,

căci te iubesc

cu-ntreaga-mi viaţă

şi întreaga-mi moarte,

în mai presus de bine şi de rău,

că nici un zeu nu ştie să iubească

precum îndrăgostitu-ţi pământean

când te sărută

cu soarele prin sălcii vâlvătăi

pe-a Eufratului lăută.

 

Cu noaptea revărsată,

pe umărul lunar, până la brâu,

cântec

ce ţi-l culege din livadă stupul,

tu ştii că-n pântec

înaltul bob de grâu

îşi toarce ca un flutur

din  hieroglifă trupul?

De apa tainei zeii

n-au cunoscut nimic.

 

Iubirea,

peste moarte,

cu riscul de-a fi viu,

doar numai eu o ştiu

şi gura mea flămândă

peceţii tale pentru spic.

 

Sărută-mă,

aşa cum veşnicia prin sărut

izvorul flăcării cunoaşte

înveşnicindu-se flămândă

de arderea de tot, pe lut.

Sărută-mă, Ninlil,

şi bea-mă cum te beu,

stihiră-a sufletului meu,

cum începutului de lumi

i-ai fost întâia luminândă.

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, domnule Bolache, pt. lectură  și apreciere.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Militaru, pentru lectură și aprecieri!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc,doamna Drăgan, pt. lectură și comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mă bucur, doamna Zaharia, de starea dvs. de ''luminândă'' pe care v-a creat-o lectura poemului.

[gina zaharia]

Luminândă e starea mea după citirea acestui superb poem!

Prețuire!

[Agafia Drăgan]

Pretuire!

[Corina Militaru]

Încântată! Foarte frumos! :)

[bolache alexandru]

Sărută-mă,/aşa cum veşnicia prin sărut/izvorul flăcării cunoaşte...  O poezie deosebită! 

[Dumitru Ichim]

Cu Sanheribul meu, văd că-i place și Reginei Ninlil cum îi cântă din lăută,văd că se rotunjește cartea de poezii de dragoste ''Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. Poate l-aș fi tras de mânecă, dar când am văzut ce bine sunt primit la ÎNSEMNE CULTURALE ( unde poeziile mele văd pt. prima oară...ecranul!) pot să-i mai zic ceva? Plus, că nu aș vrea să ajung pe mâna lui Ereșkigal...Mulțumesc mult, doamna Sofy, pentru apreciere și comentariu

[Dumitru Ichim]

De mine nu scapă omul ușor când e vorba de poezie așa că, doamna Adelaide, nu mă las rugat cu al doilea ''mai vrem''. Nici nu vă pot spune ce mult contează pentru un scriitor un cititor receptiv și pe aceeași lungime de undă.