Luminândă sumeriană

[Dumitru Ichim]

 

Ninlil,

regina primului văzduh

şi-a aerului doamnă,

de ce-mi vorbeşti de veşnicie,

tu care-o porţi,

dar nu-i ştii ţesătura?

 

Precum nemărginirea mării,

oare nu ştii

că veşnicia şi nimicul,

sub zodia ursitei - gemănării

ar fi să-i fie,

de nu ţi-aş bea cu ochii şi cu gura

întregul Eufrat pân' la izvor?

 

Tu ştii că veşnicia şi nimicul

nu muntele bazaltului ascund,

ci duhul lui

şi borangicul

cu firul răsucit a dor,

cum numai cu lăuta zicu-l.

 

Tot ce-s pământ,

ţărânelor părutul,

dezleagă-l cu subţirele descânt,

înveşnicindu-l

cu focul şi sărutul.

 

Când te dezbraci, Regină,

de tot ce te înnoaptă,

şi rămâi

întru frumseţea văzduhului dintâi,

trup de lăută şi lumină,

cum poţi sălbaticul ghepard

să-l porţi, zâmbind,

legat numai cu-o şoaptă?

 

Mai spune-mi:

''Dragul meu drag,

spre tine vin, ca unda

ce-şi tremură lumina...

De veşnicia mea, lăsată lângă prag,

când mă descalţ,

numai prin tine

spre ceea ce am fost

mă-nalţ!''

 

Ninlil, tot lutul meu ascultă-l

cum încă arde

sub chipul tău înveşnicit în smalţ.

 

Ghiocul cântă-n perlă

ce marea n-a putut

cu prinsul să-şi cuprindă

necuprinsul.

Cum să-nţeleagă valul?

Suspinul nu se vinde,

că fructul de tristeţe-al suferinţei,

spre-a străluci în diamant,

mai scump e ca viaţa,

deşi-i aşa plăpândă.

Numai prin moarte scoica

dă perlei dimineaţa

şi veşniciei tale-o luminândă.

 

Dă-mi vinul roş!

Cu buzele tale dă-mi roşul din vin.

Fă-te ulcior,

crudului psalm al lutului!

Eonului,

minunii, întruchipare străină.

Dă-mi roşul, mai vin decât vinul,

ca buzele tale

sărutului,

când tot Sumerul luminu-l!

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Cîmpeanu, pentru lectură și comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, domnule Constantin! Pax tibi!

[Dumitru Ichim]

Sugestia dvs. doamna Sofy mi-a fost de ajutor și am mai șlefuit versul la care faceți referință. Să știți că nu mă supăr ori de câte ori dvs. sau domnul da Coza veniți cu o sugestie, ci dimpotrivă vă rămân recunoscător. Mulțumesc de alesele cuvinte ca o mireasmă violetă a florii de șofran.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc mult, Adelaide, pentru bucuria lecturii.

[Dumitru Ichim]

Din suflet mă bucur, domnule  Roman, când un poet de talia dvs. apreciază poveștile mele de la-nceputul lumii.

[Dumitru Ichim]

...și drumul e grozav prin țara îmbrățișată de brațele celor două fluvii. Mulțumesc, domnule da Coza, pentru popas!

[Ion Lazăr da Coza]

Semnul meu de încântător popas.

da Coza

[Valeria Merca]

Aceleasi mirifice timpuri si locuri, care prind grai prin stralucirea versului cu care ne-ati obisnuit...

''Cum să-nţeleagă valul?

Suspinul nu se vinde,

că fructul de tristeţe-al suferinţei,

spre-a străluci în diamant,

mai scump e ca viaţa,

deşi-i aşa plăpândă.

Numai prin moarte scoica

dă perlei dimineaţa

şi veşniciei tale-o luminândă.''

Multumim pentru Frumos!

[Sofia Sincă]

Filosofie subtilă asupra timpului. În viziunea poetului veșnicia înseamnă dragostea reginei, trupul și sufletul ei, parfumul, lumina și tot ce o înconjoară. Și ce poate fi mai frumos!

Cu buzele tale dă-mi roşul din vin. - de aici aș scoate pronumele posesiv, tale, pentru că mai există o dată mai sus și o dată mai jos.

În rest doar farmec și strălucire poetică, vrajă antică.

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

Reverenţă!