La cumpăna dintre ani să privim trecutul cu iertare, viitorul cu speranţă, pământul cu înţelegere şi cerul cu recunoştinţă.

La mulţi ani!

Din înalt clipa coboară

Și-anul prunc cu nouă față

Către noi ca şoimul zboară

Şi ne-aduce dor…

în car alegoric inima mea

Motto: Citește, altfel n-ai cum să nu știi!

când m-ai văzut

nu eram eu

era prima şi cea mai frumoasă mască

a pustiei

o învăţam cum să zâmbească

cum să-şi apere prezentul

de atacul energetic al altui zâmbet

şi totuşi credem în inima omului

în matematica lui solară

în steaua-i mijită de după zgârâie-nori

credem în Dumnzeul lui

veşnic întors cu faţa la treburile sale

în cerul pus între virgule

ca între badyguarzi

de care nu…

Degeaba ai venit acuma

La trupul meu inert să-l vezi,

Te-am aşteptat  întotdeauna

Când eram viu, vesel, glumeţ!

Nu mă încântă acest moment,

E plin doar de tristeţe,

Se duse viaţa mea discret

În plină tinereţe.

Degeaba-i fost în depărtare

Cu gându-ţi tot la mine,

Eu te doream, cu dor şi jale

Să…

Iată vine noaptea-ndată

Şi pahar după pahar

Tot goleşte soţiorul,

De soaţă n-are habar;

Astăzi aşa, mâine aşa,

Totul până într-o zi,

Când din fire chiar o scoase

Şi către el se zburli:

„ - Ian ascultă, bărbăţele,

Ăst fel cât crezi c-o mai duci ?

Te-aşteptai o seară, nouă,

În casă precum doi cuci,

Ptiu, chiar ajuns-am să trăim...

Tu pahar de la pahar,

Pe când eu înghit pastile

Ca să-mi ostoiesc…

Adept al iernilor cuminți,

Ce bat la porți de neuitare,

Presar surâsul din dotare

Pe crivățul ținut în dinți.

Clasez himerele fierbinți,

Printre păcate liniare,

Adept al iernilor cuminți,

Ce bat la porți de neuitare.

Erori cu aere de sfinți,

Sortate pașnic în dosare,

Își deapănă ninsori neclare,

Stârnindu-mi veștede dorinți.

Adept al iernilor cuminți...

De mult alb încărunţesc,
De durere-ntineresc…
De trai bun mă urâţesc,
De drag şi  iubit cobesc.

De vin roşu mă roşesc,
De tăcere amuţesc,
De mult verde veştejesc - 
Nici înviu, nici nu trăiesc…

Baladå pentru copilårie

Leru-i ler şi leru-i ler!...

Cădeau florile pe casă

Cântau îngerii în cer,

Năştea muma-mpărăteasă...

Dar plecat de mic în lume

Dragul ei copil uitase…

Caii aleargă bezmetici
pe câmpia nibelungă
având copite de laser
pentru a sfâşia întunericul
şi a pregăti agapa cu fulger
oasele lor albe ca nişte filamente
în corul deznădejdii
revigorează speranţa
Epiderma devine translucidă  
coama se zburleşte
într-un extaz amoros
şi totul devine o apoteoză
a copitelor radiante
şi o magie din care lipseşte
somnul

(parodie/pastișă după Adio! La București, de Mircea Cărtărescu)*

ne-am cunoscut într-o joi

la cenaclul de luni

îți scăpărau irișii de mangustă

desenați sub fruntea-ți îngustă

la fiecare diamant

expirat odată cu damful de carpați

fără filtru

tu mi-ai cerut un litru

ce rost avea să-ți explic

că aerul cu diamante nu se măsoară

cu damigeana ci cu nobelu’

vai de capul tău platinat cu londa…

N-am pus geană peste geană

N-am putut deloc dormi,

Gândul, dorul, mă doboară,

Aştept tainică să vii.

Vânt de primăvară simt,

Trupu-mi tânăr se revoltă,

Este greu să îmi dezmint

Doru-acut, ce-mi e o probă.

Luna-ncet îşi strecură

Raza ei prin geam,

Luminând în…

Sub nucul din ogradă mi-am stins copilăria,

Pe crengile-i bogate poveștile atârnă;

Din vise încifrate s-a întrupat stafia

Candorii, ce-și ițește fizionomia-i cârnă.

Sub nucul din ogradă, iubirea mi-a fost teacă

(De pavăza-nnoptării mi-era sau nu străină),

Dar albia luminii de-atuncea este seacă,

Fâșiile speranței de-un lujer se anină.

Din fiecare frunză cules-am nestemate –

Secunde-mperecheate mustind a…

Ninge peste suflet, ninge neîncetat

Vai, fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti,

Fluture şi floare fost-am noi odat’,

Şi roza te cheamă, unde rătăceşti?

Ca salcia-n mal de-a fost zi sau noapte,

Pe cărări de brazi sub neaua albastră,

Fost-am una, azi ale tale şoapte

Le aud în vis, bântui’ la fereastră;

Cum trece timpul nemilos, în grindă

Atârnă vâscul, te aşteaptă parcă,

Din nou să dichiseşti curte şi tindă,

Roşu-n…

Undeva, o copilă își aruncă lacrimile în zăpadă.

Sărbătorile sunt departe, au gust amărui și parcă-s legate cu lanțuri

de scorbura vieții,

iar bunica nu mai poate să aducă fântâna acasă;

rugăciunile goale, deasupra mesei, ating cerul,

viscolul se furișează în odaie;

în depărtări, lupii își dezbracă pădurile verzi,

serile tușesc

toate la o lumânare.

Pe horn au poposit…

Ninge, ninge, noapte mi se lasă,

Fulgii şi-au pornit în dans colind,

Dus eu nu mă las acum de-acasă,

Cum te-aş asculta sporovăind...

În sobă focul arde –ncet, mocnit,

E noapte de-nceput de lume,

Iar norocul meu pare tăinuit

În tolba doldora de rime

Şi-n lumina ce-şi sporeşte-azur

Din adâncul ochilor căprui,

Vino-n sărutări să te înconjur

Şi de-aproape să-ţi număr pistrui...

Când e noapte şi…

STRĂLUCIREA FIE-VĂ AMPRENTA VIEȚII

Să vă fie casa plină

doruri vise și mistere să vă-mpartă pita vieții

pudrată cu drag de stele

curcubeie împănate deie-vă la toți aripe

sori pe umeri mantie de bucurie

pe gâtlejuri curgă zborul aromat cu veșnicire

limba o ambrozie să fie

brațe pline de…