Lacrimi de zăpadă

[gina zaharia]

Undeva, o copilă își aruncă lacrimile în zăpadă.
Sărbătorile sunt departe, au gust amărui și parcă-s legate cu lanțuri
de scorbura vieții,
iar bunica nu mai poate să aducă fântâna acasă;
rugăciunile goale, deasupra mesei, ating cerul,
viscolul se furișează în odaie;
în depărtări, lupii își dezbracă pădurile verzi,
serile tușesc
toate la o lumânare.

Pe horn au poposit vulturii, vracii și-au aruncat cuvintele în foc,
diminețile se întind între doi stejari mincinoși,
un greiere stă închis în somnul Mariei;
îl aude, îl ascultă, îl aplaudă,
prin ochii ei trec actori de gală,
păianjenii au împrumutat haina bunicului, e roasă de gânduri, dar albă
și trainică.

***
Nu plânge, bunico, din potecile mele vor răsări flori,
într-o zi îți voi aduce câmpia în ogradă,
și nu te speria de strigătul meu, știu că surzește îndată ce-și pune pantofii de duminică,
deseori se agață în morile de vânt,
dar iată, Carul Mare s-a oprit pe prispa noastră,
și nimeni nu știe să înhame mai bine ca noi
caii de suflet.

.

(Poezie care a obținut Premiul II la concursul organizat de site-ul literaturitate.ro)

[gina zaharia]

Îți mulțumesc, Paul, pentru popasul în iarna cu lumină de suflet.

[Dolha Paul-Alexandru]

Când privești în ochii lupilor parcă n-ar fi fost niciodată altceva decât iarnă, dar nici ei, nici viscolul nu pot să stingă lumânarea omului care a învățat să ducă lumina din lumină mai departe :)

Bucuros de popas,

Paul

[gina zaharia]

Mulțumesc, Elena!

[Elena Mititelu]

Felicitări pentru premiu!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofy!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza, mulțumesc!

[gina zaharia]

Mihaela, mulțumesc!

[Sofia Sincă]

O poveste de iarnă metaforizată și care sensibilizează prin temă. Dar fără fior liric.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Genitivul bunico, între virgule pus.

Începutul e de poveste.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Felicitări,Gina! Tu știi cum se înhamă caii de suflet.