când m-ai văzut
nu eram eu
era prima şi cea mai frumoasă mască
a pustiei
o învăţam cum să zâmbească
cum să-şi apere prezentul
de atacul energetic al altui zâmbet
şi totuşi credem în inima omului
în matematica lui solară
în steaua-i mijită de după zgârâie-nori
credem în Dumnzeul lui
veşnic întors cu faţa la treburile sale
în cerul pus între virgule
ca între badyguarzi
de care nu trece
nici măcar îngerul păzitor
ochiul omului îmbrăcat în albastru
mă întreabă
unde se ţin sărbătorile unde bat clopotele
atunci când cugetul se fereşte precum un rai
de întâmplările rele
şi de cei ce nu schimbă valuta cu noi
pentru a-l cumpăra
Adaugă un comentariu
Denisa Curea Popa, Gerra, mulţumesc de popas!
La mulţi ani, Vasilisia! Mulţumesc pentru aprecierea făcută!
Încântată de popasul tău. Gina! An Nou cu inspiraţie!
Frumos, Ana, frumos!
La mulți ani!
Unde se țin sărbătorile?
În poezia ta, desigur! :)
Bucuroasă de acest omentariu, Ucela Anele, mulţumesc!
Dorina Cracană, Ucela Anele, Vasile Burduşa, Datius Decebal, vă mulţumesc pentru popasul de lectură!
Rădiţa Râpeanu, mulţumesc frumos pentru vizită şi apreciere!
Mulţumesc frumos, dna Elena Mititelu!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE