N-am putut deloc dormi,
Gândul, dorul, mă doboară,
Aştept tainică să vii.
Vânt de primăvară simt,
Trupu-mi tânăr se revoltă,
Este greu să îmi dezmint
Doru-acut, ce-mi e o probă.
Luna-ncet îşi strecură
Raza ei prin geam,
Luminând în cameră,
Văzând cum plângeam.
O priveam şi mă rugam
Drum să-ţi lumineze,
Paşii-n noapte îmi doream
Să ţi-i protejeze.
Nu mişcam, doar respiram
Stând întinsă-n pat,
Gând acuma, socoteam,
Doar să stau la sfat,
Să-ntreb luna ce observă
Din înaltul cer,
Să-mi explice ca o mamă
Şi la ce să sper.
Ca un clipocit de umbră
Peste faţa-mi se aplică,
Vântul nopţii mă conturbă
Mişcând frunzele în pripă,
Ca să-şi facă iar prezenţa
Chiar în pomii de la geam,
Să-şi prezinte complezenţa
În dorinţa ce-o aveam.
Nu speram că-n faţa mea
Să am doi sfătuitori,
Ce doreau în toiul nopţii
Să-mi fie dragi protectori.
Sunt acuma bucuroasă,
În acelaşi timp şi cuget:
,,Pot ieşi victorioasă?
Îmi aduce noaptea, un zâmbet?,,
Am rămas un pic surprinsă
Stau, privesc şi doar respir,
Lacrimi n-am şi sunt convinsă,
De-i târziu, tot o să vii.
Luna-ncet îşi ia cea rază
Şi dispare de la geam,
Taina nopţii o scrutează,
Drum îşi face prin alean.
Vântu-apoi, plecă şi el,
Lăsând frunzele dormind,
Socotind aşa, niţel,
Sufletu-mi că-i liniştit.
Am rămas doar eu cu tine,
Eu aici,
Iar tu pe drum,
Gând la gând cu bucurie,
Să ne revedem curând.
25 Februarie 2014
Moldovan V. Dorin - Braşov
Adaugă un comentariu
Va multumesc pentru popas si analiza.
Un an nou cu liniste sufleteasca!
Vă rugăm, faceți-ne un bine: postați cea mai recentă poezie, dacă seamănă cu asta, vă dau cel mai prietenos sfat - RENUNȚAȚI!
da Coza
Uff! aceeași banalitate, bântuie de la cap la coadă în aceste versificații. Nu, nu sunt pentru acest secol. Sunteți în urmă cu 200 de ani. Nu scrieți pentru noi, ci pentru stră-stră-stră-strămoșii noștri. Și după ce că e banal mai e și mult...
Luna-ncet îşi strecură
Raza ei prin geam,
Luminând în cameră,
Văzând cum plângeam. - cum puteți numi aceste scrieri poezie? Și de ce? Nu vă înțeleg... la ce vă trebuiesc....
Sofy
Multumesc pentru lectura si indrumare, doamna Merca.
In acei ani poeziile mele, intr-adevar, au avut mai multe strofe, randuri. Dar reprezinta stradania mea din acea perioada. Nu le pot ascunde sau sa uit de ele. Acum sunt mult mai scurte. Sfaturile imi sunt de folos.
,,La multi ani!"
Cu bucurie,
POEZIA, chiar dacă este o enigmă, trebuie să fie un tot unitar... ca un lucru bine început şi frumos sfârşit... Ea trebuie să transmită, să te pună pe gânduri...să vibreze... Ce să aleg din noianul de gânduri?! Sunt multe expresii neavenite în acest text. Strofa finală, cea cu mesajul, chiar vrea să spună ceva?!
În cazul în care vă pot fi de folos, încercaţi o poezie scurtă.
Cu respect şi prietenie,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE