Auzi? Foșnesc zăpezile în ceruri,

Se pregătesc, curând o să se aștearnă

Prevestind tăceri cumplite, poate geruri

Și-un început de alb prin altă iarnă.

Și sărbătorile foșnesc pe-aproape-

E vreme de colinde și de spus povești,

Zăpezile-or să vrea să ne îngroape

Acele drumuri vechi pe care trec calești

La care înhămasem caii unui vis

Cu coama din fuioare de zăpadă

Și-aripile de gânduri. Ți-amintești?…

târâş sub sârma ghimpată 

ce dă către lume sunt una cu pămăntul 

mestec praful potecii

răsărit şi apus

găsite în cuvintele lumii

adun

să împart cu tine clipe furate

dincolo de zâmbetul…

Păstrăm armonia din vise şi şoapte

trăită-mpreună sub clarul de lună,

o sete târzie aprinsă-ntr-o noapte,

şi-o singură clipă în suflet stăpână.

Nimic nu se-ntâmplă la fel ca-nainte,

zăpezile-albastre se pierd în oglinzi,

pe sânul tău mâna e tot mai fierbinte

şi viaţă-i un rug în care mă prinzi.

Desfrâu şi durere, păcate sau lacrimi

pe cearcăne triste lucesc sfidător,

şi toate-n fotolii cu-o mie de…

O iarnă grea e-n al meu suflet

(Un februarie rebegit),

Copac sălbatic, desfrunzit

De al zăpezilor răsuflet...

E greu nisipul din adâncuri,

Ce se-nfășoară, fir cu fir,

Pe ramul vieții, suvenir,

Și mă absoarbe-ncet în smârcuri.

O iarnă fără fantezie

M-apasă, astăzi, vehement,

Se-amuză cu un râs strident

De primăvara ce-ntârzie...

Și-n iarna rea, stăm față-n față,

Eu și destinul…

Frunzele liniștii sunt morminte

ale auzului stropit

cu dor plâns

de arhanghelii vorbirii.

Aureolată-i de taine suveran

răbdătoare,

divizarea golului

în ochii desăvârșirii.

Materia din raiul mirosind

a poeni rodite

de aripile desprimăvărării tale   

preschimbă clipa în sunet

și vămile iubirii în fluturi

colorați cu îngeri.

Elbe, și viața și moartea

se hrănesc din om precum

zooxanthellatele din alge

viața din suflet…

Adâncă-i tăcerea ascunsă-n firidă,

Mănunchi de rugină-n pământul risipă;

Slugarnice tăuri s-or prinde-ntr-o clipă,

În ochiuri de apă mai vor s-o ucidă.

Plămadă e frunza, mă cheamă foşnindă...

O ciută flămândă o-ncuibă în fumuri,

Năvoade caduce o-mprăştie-n drumuri,

Învăluie zarea... fantasme-i colindă.  

Răbojul de sânge îşi sprijină moara,

Talant e nisipul pe streşini cu stele;

O frunză-i tăcerea din…

E loc în trupul meu

să mai trăiască încă unul.

Singurătăți am multe

ca fagurul

tristețile culese din nectar.

Am întrebat lăstunul:

''E loc de cuib după altar

unde-a dormit un…

E bătut în cuie şi legat bine de Timp.

Ne-a unit să ne împartă secretul.

(Eu - pământul, roşu, tu - cerul, albastru).

Ne-a dat plutirea în deriva nopţii din ochii noştri.

Dar nu ne-a spus cum să-l atingem.

Era la tine, doar că nu ştiai să-l dezlegi.

Urmele lui au sângerat, s-au uscat

de vremea în care orbecăiam

pe străzile minţii, fără lumină.

Ţi-o lăsasem ţie. Da.…

atât de strânşi de saturaţi

ca fierul

încât mi se-adâncesc pe frunte ridurile tale

şi-mi curg prin ele

săruri minerale

ce numai eu le ştiu gusta misterul

atât de prinşi de mână

încât

ni s-au făcut degetele

broderie

de crengi cântând aceeaşi…

Unii se simt măguliți

de o abundentă fericire

când le transpiră visele

făcând gimnastică

laolată cu sclavia

microbilor internetici.

Le coclește viața

sub genunchii

răsăritului de soare

chinuit

de biruri aborigene.

Pepinieră a bolilor

lacom poleite

cu imaginația

râvnitorilor de aur virtual,

ceața circumterestră

face

genoflexiuni…

                             Motto: „Vom muri şi vom fi liberi!”

O viaţă-ntreagă v-am aplaudat

Şi v-am cântat conştiincios în strană

M-am…

orbită de iubire

întâmplarea din cuvinte
s-a pierdut în prea mult alb
se face frig prin ramuri de cetină
simţi 
la cumpăna dintre suflet şi cuvânt
aşteaptă să respire
timpul meu timpul tău -

o clipă de catifea

Elbe, tu te întinzi pe două țări

eu mă împart  între două țări

precum  iubirea  

ce se naște într-o inimă …

De m-ai iubi, tăcut sau în cuvinte,

N-ar mai conta, nu am nimic să-ți spun,

Decât aceleași tandre jurăminte

Rostite-n van, baloane de săpun...

De m-ai iubi, ai rătăci cu mine

Pe-un câmp de maci, desculț, deși n-ai ști:

Acordurile dulci de violine

Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii...

Și, fremătând, nu ai simți cum timpul

Își zbate pleoapa peste amintiri,

Nu te-ai mai teme, azi, de…

Nu toate râurile

urmează povața spre mare.

Când iubești

la ce ajută aripa

având deopotrivă și cerul și zborul?

Aseară soarele

îmbrățișându-și  norul,

(râul ce-a curs

fărădelegii, în sus,

din brațe de lut întru sorbire de hău),

zâmbindu-i i-a spus:

''Cântecul meu de lumină

este la fel de înalt

precum e măsura

sărutului tău!''

Ce ne aşteaptă în curând?

• bucuria bradului,

• bucuria darului,

• întoarcerea în timp cu zambetul ochilor închişi ce-ţi încalţă ghetuţe,

• un pachet legat cu fundă,

• staniol roşu în lumini de artificii,

• sfârâitul lumânărilor pe terminate,

• mirosul…

A căzut, s-a stins în dimineaţa nopţii, lumina

sau mi-a întors spatele să-mi vadă

umbletul în întuneric.

N-am ştiut niciodata să-mi mint paşii

nedumeriţi din ziua-n care zborul

s-a frânt în albastru.

Şi timpul a avut grijă să nu uite

să-şi lase amprenta pe suflet. Era

plin de roşu.

Se usucă dorul de dor şi creşte pe un colţ

de pisc, floarea din muzica tăcerii,…

lucrurile îşi vedeau de rostul lor

nu mă băgau în seamă prezenţa lor ţinea de absenţa zeilor

fuga acestora din piepturi  

precum  o lună stricată agăţându-se de mirişti

cu salturi şi icnete răsfirate

verbele zburau în liniştea unor substantive circumspecte

dar în general totul se desfăşura haotic de limpede

morţii nu aveau loc să îşi facă semnul crucii în sicrie

viii mai simulau o vreme acea minimă frica de moarte

plângeau pe un obraz totdeauna al…